Dragoste si zambet

  Încerc să-mi fac regulat exercițiile indicate de kinetoterapeut pentru afecțiunile coloanei. Tot journey-ul durează aproximativ o oră. Parcă am mai mult spor dacă văd și un film în acest timp. Dar nu mai pot cu reclamele. Mai mult de 50% sunt la diverse suplimente alimentare. Iar mesajele îmi par de-a dreptul un atac la viață și sănătate. De exemplu, m-a șocat reclama la un supliment ,,recomandat"  pentru simptome de amorțeli și dureri în brațe. Actorii zâmbitori, care nu au nicio treabă cu ce ne doare pe noi și care nici problemele noastre nu le au, ne spun cu zâmbetul pe buze că acel supliment ne va trata toate simptomele. Și asta este tot.  Acum câteva luni am experimentat niște simptome în genul celor expuse în reclamă. Și iată de ce zic că suplimentele nu suplinesc vizita la medic. Am simțit dureri și amorțeli în toată mâna dreaptă. Apoi, parțial și în stânga. Senzații noi, neplăcute. M-am speriat. Așa că m-am programat la un neurolog, pentru consult. Mi-a recomand...

Fotografia asta mă duce cu gândul la o poveste reală de viață. Concluzia, după 20 de ani de căsnicie, a fost: ,,nu mai aveam ce să ne spunem, eram ca doi străini". Feelingul era de mult acolo, confirmarea a venit într-o vacanță petrecută fără copilul pe care îl avea cuplul respectiv.  Recent am ascultat un episod dintr-un podcast : ,,Care este secretul fericirii?". ( Am evitat cuvântul , ,fericire" în titlu, îmi pare că pot fi atât de multe sensuri destul de diferite, spre deosebire de ,,împlinire" ). Concluzia podcastului este că starea noastră de bine are mare legătură cu calitatea relațiilor cu cei din jur - și, surprinzător, accentul nu cade pe relația de cuplu, așa cum m-aș fi așteptat. Ci pe relațiile pe care le ai în general cu oamenii din jur: oameni apropiați care să te asculte fără să te judece; oameni cu care să-ți facă plăcere să lucrezi; oameni cu care să ai legături în comunitatea în care trăiești. Așadar, conexiunile create în timp sunt esențiale. Și...