Caut cazarea perfectă!

Photo by Andres Iga on Unsplash

Fiecare vacanță ori weekend fugit de acasă reprezintă o provocare! Este al naibii de greu să găsești cazarea perfectă în zona perfectă la un preț decent. Nu am pretenții mari, însă încerc să scap de senzația că trebuie mereu să aleg - plătesc zona deși cazarea lasă de dorit sau plătesc super condiții dar într-o zonă nasoală. De regulă, mă lovesc de prima variantă. La fel de adevărat este că există locuri de cazare în zone minunate însă pe care cu greu mi le-aș putea permite sau îmi este, din start, imposibil. Sau sunt deja rezervate :)))

Recent am căutat cazare la munte, la noi în țară, cât mai aproape de București (având în vedere că plecăm cu un bebe, nu m-aș băga la un drum mai lung de trei ore). Primul criteriu a fost să am acces la bucărie, asta mică nu mănâncă decât anumite chestii pe care trebuie să le prepar eu, pe loc. Rar mi-a fost să văd (online) pensiuni/vile/case atât de nepotrivit decorate. Lipsa bunului gust își spune cuvântul, în zadar au cosmetizat fotografiile și textele de prezentare. Chiar și un mobilier de generație veche poate fi pus în valoare prin culori jucăușe la draperii, preșuri/covoare, cuverturi, fețe de pernă. Dar când văd clasicul pal alături de inox și plastic, nuanțe de roz intens, verde închis, mov, albastru, roșu în aceeași încăpere...Investiții zero deși casele arată foarte bine pe exterior și sunt situate în niște zone superbe. La interior, în unele locuri de cazare, am avut senzația că proprietarii au adus tot ce au avut de dat prietenii și rudele, ce le prisosea pe acasă. Mult mobilier ca la hotelurile alea comuniste sau de birou (?), ca la baruri expirate. Am observat lipsa unui spațiu de socializare, acel living cu canapele, unde sa te relaxezi la o carte/cafea/ceai/ să joci table sau pur și simplu să stai la povești. Strict camere de dormit, spațiu uriaș de luat masa (și ăla arată ca la restaurantele comuniste) și muuultă gresie....Cum să pui atâta gresie în niște case de la munte? Nici măcar nu imită lemnul. Sau măcar să mai fi pus niște covoare/preșuri. Înțeleg că inspirația o fi venit, pentru mulți, de la italieni, dar ăia au altă climă, ei au nevoie de răcoare și gresia îi ajută mult vara.


Pe scurt, mi-am dorit să am ce vedea dincolo de fereastre, oricum m-aș poziționa (în interior sau în exterior).

Am căutat zile la rând, pe toate site-urile și portalurile posibile. Apropo de asta, niciodată nu vă limitați la foto, căutați și recenzii, sunt sfinte! Revin și eu cu o părere despre ce am găsit de data asta, după atâtea căutări.

Uitându-mă în urmă, pot spune că, de departe, cea mai faină cazare la noi în țară a fost la Gasthof Tirol, în Văliug (județul Caraș Severin).  Am nimerit acolo în urmă cu ceva ani, a fost o experință de neuitat - atât pensiunea cât și zona și activitățile făcute. Aștept cu nerăbdare să ne reîntoarcem, de data asta în trei. Locul ăla e magic!

Toata casa este de poveste (sunt două, de fapt, stil diferit), pe malul unui lac, în plus ai ce face fie vară fie iarnă. Am fost la cascada Bigăr, am mers cu trenul pe cea mai veche cale ferată din România Oravița-Anina, am pedalat pe super drumuri, am făcut plajă (noi nu am prins petreceri, doar muzică chill de super calitate). Zona spa este fermecătoare la Gasthof, iar mâncarea este
delicioasă. Vă spuneam de biciclete - așa am ajuns la Pensiunea Hubertus, tot prin zonă - nu aș sta acolo, prea hippie pentru mine, însă fac oamenii ăia o mâncare...plus bere savurată în hamac, în minunata lor livadă! Vis!


Un alt loc de poveste, descoperit recent, este Grădina Ascunsă din satul Bughea de Jos, județul Argeș. Mult bun gust, atenție la detalii, o curte care duce până la pădure, o priveliște unică, neașteptat de frumos totul. Satul e tipic unul de deal, se pot vedea animale și păsări domestice în toate curțile iar drumul asfaltat parțial duce la un platou unde rămâi uimit de frumusețea naturii (pont de la un localnic!). La cerere, gazdele pot pregăti și mâncare, nouă ne-au făcut o ciorbă foarte gustoasă! Am fost cu bebe, a fost minunat!

Alt loc decorat tot așa, cu dragoste pentru lemn pictat, este Cabana Bran. Camere frumos aranjate, curățenie lună, căsuța aia are un vibe așa pozitiv! Curte generoasă, cu loc de luat masa, foișor, chiar fain. Și la câteva minute distanță de mers față de castelul Bran. Noi am făcut și drumeții, zona merită, priveliștea este superbă. Gazdă este o bătrânică foarte simpatică și săritoare.

Până aici, recomandări faine și ca loc de cazare, și ca zonă, și ca preț (zic eu). La categoria asta ar putea intra și singura pensiune de pe plaja din Corbu . A fost primul loc de pe litoral de la noi care ne-a impresionat cu adevărat. Aici ne-am simțit foarte apropiați de natură, de marea lipsită de muzică, turiști necivilizați, gunoaie. Ne-a plăcut atât de mult încât am venit aici 3-4 ani la rând. În primul an am murit de cald în cameră, ne-au ciuruit țânțarii pe plajă, toaletele (adică wc-uri, dușuri, chiuvete) erau afară, ne îngrămădeam câteva camere pe un singur frigider și pe o singură plită pe gaz (am scris aici, aici și aici). Însă, chiar și așa, am trăit cele mai frumoase experiențe.

În timp, s-au mai modernizat condițiile de cazare. Aș vrea să revenim cu cea mică, nicăieri nu-i pot oferi simplitatea și siguranța de acolo, o chestie mă deranjează: nu pricep de ce trebuie să plătesc 30 de lei pentru un bebeluș care doarme cu mine în pat. Tariful este pe cameră, nu e ca și cum dacă vin singură plătesc mai puțin. 


Nu vă imaginați că am avut mereu parte de așa cazări. Am întâlnit și locuri banale, pensiuni unde voiam doar să dormim pentru o noapte, să luăm micul dejun, că plecam iar la drum! Pretenții am doar când vreau mai mult de la locul ăla. Era să pic și în capcană, acum câțiva ani. Am rezervat o cameră la Căsuța dintre munți, din Fundata. Mi-a plăcut numele și din poze părea decent. Recenzii nu am găsit. Când am ajuns acolo, am avut un șoc! Casa era plină de muște, mirosea a animale și era ciudat compartimentată. Am înțeles repede că oamenii construiseră o aripă nouă la casa veche. Oameni muncitori, s-a văzut, foarte curați, dar noi nu am putut sta acolo. Balconul de la camera pe care ne-o rezervaseră părea o cutie din lemn, iar priveliștea era curtea cu animale și mizerii...oribil. Greu a fost să găsim altceva dar ne-am descurcat.

Ne-am luat țeapă și în prima vacanță în Cipru (Larnaca) dar acolo nu am mai putut da înapoi. Am găsit o garsonieră cu vedere la mare, chiar peste stradă de mare, la preț super decent, am zis că am dat lovitura! Oscilam între asta și un apartament într-un bloc nou, cu acces la piscină, care arăta într-un mare fel și nu cu mult mai scump. Am zis: lasă, să fie priveliște!

Not a good idea! Da, admiram în fiecare zi răsăritul, ajungeam la plajă într-un minut, dar în rest....condiții cam mizerabile. Curățenie la suprafață, jegul se instalase prin unghere. Veneau gândaci pe lângă țeava de la baie. La parterul blocului erau baruri, era perioada meciului...iar mașinile de gunoi veneau zilnic, la 4 dimineața....never ever nu mai fac asta, să închiriez în bloc cu bar/restaurant la parter.  A fost o vacanță reușită altfel, am călătorit foarte mult (croazieră din Ayia Napa, Limassol și Nicosia la pas), dar contează și unde dormi! Și, ironia sorții, am descoperit că blocul ăla cu piscină era la doi pași de locul unde ne cazasem noi. Ăsta ghinion!

Însă a doua oară a fost cu noroc, am povestit aici.

Și, cândva, am făcut revelionul în Budapesta, unde am avut șansa de a sta tot într-un loc de poveste. Închei cu această vilă pentru că a fost un reper pentru mine, de genul ,,uite așa ar trebui să arate o casă primitoare" (nu mă refer la dotările de lux ci la cum era era personalizată).  Am avut șansa să o prindem la deschidere și ne-a fost accesibilă. Acum pot doar să mă uit la poze și să zic wowwww. 

Aștept propuneri cu linkuri!