Treceți la conținutul principal

Tărâmul libelulelor II

O ieşire în "civilizaţie", care ar fi trebuit să fie relaxantă, s-a transformat într-un coşmar torid şi o goană disperată după spray împotriva ţânţarilor.

Bricul Mircea
Alungaţi de pe plajă cu o seară înainte, am plecat spre Constanţa, voiam să văd parada de Ziua Marinei. Cum era de aşteptat, am prins finalul, la 40 de grade, cred. Arătam de parcă aş fi fost prinsă în mijlocul unei bătăi cu apă, iar tâmplele îmi zvâcneau de la atâta căldură. Am început să căutăm indispensabilul spray, dar nu e uşor să faci shopping în Constanţa! Ne-am învârtit mai bine de o oră, urmărind indicatorele către diverse supermaketuri, în timp ce ne topeam de căldură. Ca şi cum n-ar fi fost destul, am aflat că stocurile de spray de corp anti-ţânţari se epuizaseră de săptămâni bune.

De la plăcerea de revedea Constanţa am trecut la disperare şi depresie. Am luat la rând fiecare supermarket, farmacie, peste tot auzeam: "Nu mai avem spray, s-a terminat demult. Nici în depozit nu mai e". Wtf? Parcă eram într-un film prost: era atât de cald, simţeam că nu am aer, nu bătea deloc vântul, eram atât de aproape de marea iubită şi eu alergam înnebunită după un spray, fără de care se ruianu toate planurile mele de a lenevi sub stele.

Alergam prin oraş de vreo patru ore. Se dusese dimineaţa mea de plajă, eram pe cale să ratez şi după-amiaza. Ajunsesem la capătul puterilor şi la ultimul supermarket: nimic. La ieşire, o farmacie; am intrat şi aşteptam nedoritul "nu", când am auzit: "mai avem doar aşa ceva". Farmacista mi-a adus un spray nemţesc, despre care mi-a zis că este eficient. Preţul era acceptabil, ceea ce m-a făcut suspicioasă. Dar mai aveam de ales? Am luat două tuburi şi m-am rugat să facă faţă!

Am revenit pe bucăţica mea de plajă la timp pentru o rază de soare şi o baie caldă în mare...Cum era de aşteptat, la ora 20.00 fâsâiam de zor!! Eram cu inima strânsă de emoţie: "ce fac dacă nu funcţionează? cum alung eu ţânţarii? unde găsesc eu alt spray?". Şi am stat şi am aşteptat: nimic. Am făcut paşi...nimic. Ţânţarii îmi dădeau târcoale, mă adulmecau, probabil le venea rău şi plecau. Nu-mi venea să cred! Ştiu că dacă ar fi putut să mă pişte de retină, ar fi făcut-o!

În seara aceea ne-am plimbat liniştiţi pe malul mării, vânătoarea de vampiri se terminase.

Comentarii

  1. Ma bucur ca te-ai relaxat si ti-ai reincarcat bateriile. Apropo, mi-au placut pozele de pe facebook, am remarcat si pozele cu noi doua din zavoi (mersi!).

    Sa-ti dau o sugestie: spray de tantari poti gasi si la plafar, costa in jur de 10 lei.... plus alte 1001 articole utile noua.

    Ai grija de tine!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulţumesc! Am încercat şi la plafar, am uitat să scriu, şi nu aveau nimic. Bine, şi eu m-am trezit la mare, unde toată lumea e disperată cu ţânţarii.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

"Criticilor" mei

Sunt persoane care îmi citesc blogul şi atât. Sunt persoane care îmi citesc blogul şi simt nevoia să-mi trimită feedback-uri, pe site, pe mess sau verbal. Sunt persoane care se amuză de ceea ce scriu, care se regăsesc în ceea ce postez sau care, din contră, sunt indignate. Printre atâtea persoane, există două care merg pe principiul "un şut în fund e un pas înainte" sau "ce nu te omoară te face mai puternic" etc. Aşa stând lucrurile, persoanele în cauză, cu cele mai bune intenţii, îmi aplică psihologia inversă! Le voi numi X şi Y! X: denisa, am incercat sa citesc noul tau post ai iarasi m-am plictisit X: vroiam doar sa stii eu: multumesc, nush ce m-as face fara tine X: am dat de scroll pana am vazut niste poze cu un copil mic. X: am inchis repede pagina X: nu am mai rezistat X: nu stiu cine ar putea citi pana la capat vreun articol de acolo X: cand citesc un post de-al tau, am sentimentul ca e prima zi dupa revelion X: ma incearca un sentiment de nimicnicie, de sple...

Hai la shopping în New York !!!!

Am primit un mail foarte mişto, foarte tare, foarte foarte, pe care nu-l pot ţine numai pentru mine, clar! Comentarii? la urmă, câte doriţi!!! La New York s-a deschis un magazin unde femeile pot alege şi cumpăra un soţ. La intrare sunt afişate regulile de funcţionare ale magazinului: - Poţi vizita magazinul O SINGURĂ DATĂ! - Sunt 6 etaje şi caracteristicile bărbaţilor se îmbunătăţesc pe măsură ce urci la etajul superior. - Poţi alege orice bărbat de la un etaj sau poţi urca la etajul următor. - Nu te poţi întoarce la etajul inferior! O femeie decide să viziteze magazinul pentru a găsi un bărbat care să îi ţină companie. La etajul unu, pe uşă, este următorul afiş: "Aceşti bărbaţi au un loc de muncă!" Femeia decide să meargă la etajul următor. La etajul al doilea, pe uşă, este următorul afiş: "Aceşti bărbaţi au un loc de muncă şi iubesc copiii!" Femeia hotărăşte să urce la etajul următor. La etajul al treilea, pe uşă, este următorul afiş: "Aceşti ...

Ghinion în pat !

Însemnarea trebuia să se numească, mai degrabă, "Nu a mai apucat să facă sex cu iubitul din cauză că mama acestuia a murit"....dar, cum lucrez într-un loc respectabil...:) În seara asta mi-a povestit cineva o întâmplare foarte funny, pe care nu aveam cum s-o ţin numai pentru mine. Este vorba despre o EA, cuplată cu un EL, amândoi "deosebiţi". EL este o matahală de om, muncitor, dintr-o bucată, cu care e bine să nu-ţi pui mintea. EA ar fi în stare să-şi petreacă toată viaţa urmărind telenovele, cu ţigara într-o mână şi pila de unghii în cealaltă. "Eşti un nenorocit"/ "Eşti o proastă", "Te omor"/"Ba eu pe tine", "Bădăranule"/"Proasto"sunt câteva dintre alinturile pe care şi le adresează zilnic. Dar sunt de vreo 3 ani împreună. Într-o zi, EA a primit un sms....de la fostul iubit. Acesta o anunţă că vrea să o vadă, că nu a uitat-o şi că sentimentele lui sunt la fel de puternice. EA îşi dă seama că nu l-a uitat...