Dragoste si zambet

Photo by Katya Austin on Unsplash Cea mai mare provocare a fost și este să-mi găsesc răbdarea, s-o dozez în porții mici pe care să le iau la momentul potrivit. Este incredibil cât de mult te poate testa un copil, în ce fel te poate determina să te uiți la tine, să te vezi așa cum ești și ... să faci CEVA! Sunt gesturi și cerințe care îmi par mărunte, nesemnificative uneori dar care, pentru copilul meu, înseamnă TOTUL! Altă dată aș fi tratat cu superficialitate, acum simt că trebuie să acord importanță, să comunic, să înțeleg. Recent am citit o carte tulburătoare care tratează, în linii generale, unul dintre marile noastre defecte: superficialitatea. Cartea se numește ,,Tatăl celuilalt băiat", este scrisă de Parinoush Saniee. Este șocant câte se pot petrece într-un suflet din cauză că judecăm mult, vedem și ascultăm puțin, înțelegem mult mai puțin. Iar când sufletul este al unui copil, consecințele pot fi devastatoare.Cred ca este o carte care naște întrebări: când ai...

Photo by Samuel Foster on Unsplash Eu și condusul am fost în lumi paralele timp de ....14 ani! Am făcut școala într-un oraș mic, cu un instructor preocupat să-și hrănească zilnic animelele ținute la o casă de la periferie. Adică ăla era traseul meu, aia era preocuparea omului. Auzeam de la colegi că fac diverse manevre, că merg pe diferite trasee, eu pe același drum. Mai mult, instructorul folosea la greu dubla comandă, adică eu nu prea conduceam, mă dirija el. De asta m-am prins mai târziu, atunci eram entuziasmată și încrezătoare. La sală am fost as, 25 din 26! M-am descurcat și la oraș, mi-au ieșit manevrele, am luat permisul! E, ce mă fac eu acum? Păi pentru început, îl duc pe tata la țară....dezastru a fost! Bun, hai în oraș...alt dezastru! Orice încercam, eram descurajată și speriată. Am plecat apoi la facultate, am lăsat-o baltă cu șoferia. După ani și ani, am reușit să fac un credit și să mă mut la casă, în afara Bucureștiului. Unul dintre criteriile de alegere ...

https://imgflip.com/i/phqy6 ,,Mai lasă-l să și plângă, că se învață numai în brațe apoi!" ,,Ia nu-l mai răsfăța atât, toată ziua îl pupi, o să ți se urce în cap!" ,,Dă-i, dragă, puțin dulce, că nu se întâmplă nimic! Ce, tu nu ai mâncat cozonac atuci când erai mică?" ,,Lasă-l să știe și de televizor, și de telefon, că nu-l crești sălbatic! Acum toți au acces la tehnologie" Cam asta aud constant, în primii doi ani de viață ai copilului. Sfaturi de la părinți, pentru părinți! ,,Nu-l înțeleg pe copilul ăsta, nimic nu-l mulțumește! Îi iau tot ce vrea, degeaba! Țipă, aruncă, strică, atât știe!" ,,E dependent de dulciuri, nu ne mai înțelegem cu el! Numai ciocolată ar mânca! Dinții sunt terminați." ,,Numai cu nasul în telefon stă! Numai la desene s-ar uita non-stop! Strig la el, să vină la masă, nici nu mă aude" Numai asta aud în jur, constant, de la părinții copiilor mai mari de 3-4 ani. De data asta, se plâng unii altora. Mă uit, pe urmă,...

Photo by Andres Iga on Unsplash Fiecare vacanță ori weekend fugit de acasă reprezintă o provocare! Este al naibii de greu să găsești cazarea perfectă în zona perfectă la un preț decent. Nu am pretenții mari, însă încerc să scap de senzația că trebuie mereu să aleg - plătesc zona deși cazarea lasă de dorit sau plătesc super condiții dar într-o zonă nasoală. De regulă, mă lovesc de prima variantă. La fel de adevărat este că există locuri de cazare în zone minunate însă pe care cu greu mi le-aș putea permite sau îmi este, din start, imposibil. Sau sunt deja rezervate :))) Recent am căutat cazare la munte, la noi în țară, cât mai aproape de București (având în vedere că plecăm cu un bebe, nu m-aș băga la un drum mai lung de trei ore). Primul criteriu a fost să am acces la bucărie, asta mică nu mănâncă decât anumite chestii pe care trebuie să le prepar eu, pe loc. Rar mi-a fost să văd (online) pensiuni/vile/case atât de nepotrivit decorate. Lipsa bunului gust își spune cuvântu...

Photo by Andrew Neel on Unsplash Postarea asta  este una de adâncă înțelegere pentru cei cu o vezică minusculă....ca mine! Găsirea unei toalete s-a dovedit, mereu, o mare provocare, pentru fizic și psihic. Am reușit,  triumfătoare, să ajung mereu însă pe ultima sută de metri. Recent am trăit o astfel de experiență și mi-am amintit că, de fapt, am fost pusă în atâtea situații aproape penibile încât pot face un top:))) De departe cred că cel mai aiurea moment a fost într-o deplasare într-un sat izolat, din Brăila. Era o iarnă cruntă, mii de oameni din țară rămăseseră izolați și primeau alimente cu ajutorul elicopterelor armatei. Mi-am dorit să particip (ca reporter de teren) la o astfel de acțiune. Colegii m-au avertizat că zborul cu un astfel de elicopter nu este tocmai plăcut. Cele două ore petrecute în frig până să decolăm și zborul cu zgâlțâieli și-au spus cuvântul, când am aterizat în satul respectiv eram terminată. Trebuia să fac material, să vorbesc cu oamenii...