Treceți la conținutul principal

Cea mai mare provocare, de când sunt mamă

Photo by Katya Austin on Unsplash

Cea mai mare provocare a fost și este să-mi găsesc răbdarea, s-o dozez în porții mici pe care să le iau la momentul potrivit. Este incredibil cât de mult te poate testa un copil, în ce fel te poate determina să te uiți la tine, să te vezi așa cum ești și ... să faci CEVA!

Sunt gesturi și cerințe care îmi par mărunte, nesemnificative uneori dar care, pentru copilul meu, înseamnă TOTUL! Altă dată aș fi tratat cu superficialitate, acum simt că trebuie să acord importanță, să comunic, să înțeleg.

Recent am citit o carte tulburătoare care tratează, în linii generale, unul dintre marile noastre defecte: superficialitatea. Cartea se numește ,,Tatăl celuilalt băiat", este scrisă de Parinoush Saniee. Este șocant câte se pot petrece într-un suflet din cauză că judecăm mult, vedem și ascultăm puțin, înțelegem mult mai puțin. Iar când sufletul este al unui copil, consecințele pot fi devastatoare.Cred ca este o carte care naște întrebări: când ai avut ultima oară răbdarea să întrebi pe cineva ce face, să asculți răspunsul și să înțelegi dincolo de cuvinte? când ai avut ultima oară răbdare să observi ce se întâmplă cu cei apropiați fără să-i etichetezi și să tragi concluzii pripite? când ai avut ultima oară răbdare cu tine?

Îmi place să cred că, până acum, am avut răbdare cu copilul meu. Atunci când toți cei din jur erau grăbiți să o vadă că merge, că vorbește, că mănâncă într-un anumit fel, mi-am luat porțile cu răbdare și am observat-o! Și am așteptat-o, i-am lăsat ritmul ei, i-am lăudat fiecare pas mărunt, poate, pentru ceilalți, ENORM pentru ea.

Evident, nu sunt perfectă, îmi pierd răbdarea și greșesc. Citesc atunci, în ochii ei, nedumerire, indignare, nerăbdare. Mă privesc, îmi iau doza de răbdare, o privesc, o ascult, o înțeleg și culeg liniște. Cam așa și în carte, vă invit s-o citiți. Și apoi să vă uitați bine de tot la voi și în jur.  Să vă decideți după care etalon vreți să trăiți - cel propriu sau cel stabilit de grupurile sociale din proximitate.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

"Criticilor" mei

Sunt persoane care îmi citesc blogul şi atât. Sunt persoane care îmi citesc blogul şi simt nevoia să-mi trimită feedback-uri, pe site, pe mess sau verbal. Sunt persoane care se amuză de ceea ce scriu, care se regăsesc în ceea ce postez sau care, din contră, sunt indignate. Printre atâtea persoane, există două care merg pe principiul "un şut în fund e un pas înainte" sau "ce nu te omoară te face mai puternic" etc. Aşa stând lucrurile, persoanele în cauză, cu cele mai bune intenţii, îmi aplică psihologia inversă! Le voi numi X şi Y! X: denisa, am incercat sa citesc noul tau post ai iarasi m-am plictisit X: vroiam doar sa stii eu: multumesc, nush ce m-as face fara tine X: am dat de scroll pana am vazut niste poze cu un copil mic. X: am inchis repede pagina X: nu am mai rezistat X: nu stiu cine ar putea citi pana la capat vreun articol de acolo X: cand citesc un post de-al tau, am sentimentul ca e prima zi dupa revelion X: ma incearca un sentiment de nimicnicie, de sple...

Hai la shopping în New York !!!!

Am primit un mail foarte mişto, foarte tare, foarte foarte, pe care nu-l pot ţine numai pentru mine, clar! Comentarii? la urmă, câte doriţi!!! La New York s-a deschis un magazin unde femeile pot alege şi cumpăra un soţ. La intrare sunt afişate regulile de funcţionare ale magazinului: - Poţi vizita magazinul O SINGURĂ DATĂ! - Sunt 6 etaje şi caracteristicile bărbaţilor se îmbunătăţesc pe măsură ce urci la etajul superior. - Poţi alege orice bărbat de la un etaj sau poţi urca la etajul următor. - Nu te poţi întoarce la etajul inferior! O femeie decide să viziteze magazinul pentru a găsi un bărbat care să îi ţină companie. La etajul unu, pe uşă, este următorul afiş: "Aceşti bărbaţi au un loc de muncă!" Femeia decide să meargă la etajul următor. La etajul al doilea, pe uşă, este următorul afiş: "Aceşti bărbaţi au un loc de muncă şi iubesc copiii!" Femeia hotărăşte să urce la etajul următor. La etajul al treilea, pe uşă, este următorul afiş: "Aceşti ...

Ghinion în pat !

Însemnarea trebuia să se numească, mai degrabă, "Nu a mai apucat să facă sex cu iubitul din cauză că mama acestuia a murit"....dar, cum lucrez într-un loc respectabil...:) În seara asta mi-a povestit cineva o întâmplare foarte funny, pe care nu aveam cum s-o ţin numai pentru mine. Este vorba despre o EA, cuplată cu un EL, amândoi "deosebiţi". EL este o matahală de om, muncitor, dintr-o bucată, cu care e bine să nu-ţi pui mintea. EA ar fi în stare să-şi petreacă toată viaţa urmărind telenovele, cu ţigara într-o mână şi pila de unghii în cealaltă. "Eşti un nenorocit"/ "Eşti o proastă", "Te omor"/"Ba eu pe tine", "Bădăranule"/"Proasto"sunt câteva dintre alinturile pe care şi le adresează zilnic. Dar sunt de vreo 3 ani împreună. Într-o zi, EA a primit un sms....de la fostul iubit. Acesta o anunţă că vrea să o vadă, că nu a uitat-o şi că sentimentele lui sunt la fel de puternice. EA îşi dă seama că nu l-a uitat...