Photo by Katya Austin on Unsplash
|
Cea mai mare provocare a fost și este să-mi găsesc răbdarea, s-o dozez în porții mici pe care să le iau la momentul potrivit. Este incredibil cât de mult te poate testa un copil, în ce fel te poate determina să te uiți la tine, să te vezi așa cum ești și ... să faci CEVA!
Sunt gesturi și cerințe care îmi par mărunte, nesemnificative uneori dar care, pentru copilul meu, înseamnă TOTUL! Altă dată aș fi tratat cu superficialitate, acum simt că trebuie să acord importanță, să comunic, să înțeleg.
Recent am citit o carte tulburătoare care tratează, în linii generale, unul dintre marile noastre defecte: superficialitatea. Cartea se numește ,,Tatăl celuilalt băiat", este scrisă de Parinoush Saniee. Este șocant câte se pot petrece într-un suflet din cauză că judecăm mult, vedem și ascultăm puțin, înțelegem mult mai puțin. Iar când sufletul este al unui copil, consecințele pot fi devastatoare.Cred ca este o carte care naște întrebări: când ai avut ultima oară răbdarea să întrebi pe cineva ce face, să asculți răspunsul și să înțelegi dincolo de cuvinte? când ai avut ultima oară răbdare să observi ce se întâmplă cu cei apropiați fără să-i etichetezi și să tragi concluzii pripite? când ai avut ultima oară răbdare cu tine?
Îmi place să cred că, până acum, am avut răbdare cu copilul meu. Atunci când toți cei din jur erau grăbiți să o vadă că merge, că vorbește, că mănâncă într-un anumit fel, mi-am luat porțile cu răbdare și am observat-o! Și am așteptat-o, i-am lăsat ritmul ei, i-am lăudat fiecare pas mărunt, poate, pentru ceilalți, ENORM pentru ea.
Evident, nu sunt perfectă, îmi pierd răbdarea și greșesc. Citesc atunci, în ochii ei, nedumerire, indignare, nerăbdare. Mă privesc, îmi iau doza de răbdare, o privesc, o ascult, o înțeleg și culeg liniște. Cam așa și în carte, vă invit s-o citiți. Și apoi să vă uitați bine de tot la voi și în jur. Să vă decideți după care etalon vreți să trăiți - cel propriu sau cel stabilit de grupurile sociale din proximitate.
Comentarii
Trimiteți un comentariu