Din momentul în care am anunțat că ne luăm, au început: felicitări + vai de voi + nu știți în ce vă băgați + o să vedeți cât chin, cât stres, câtă alergătură...Nu, nu se refereau la căsnicie, ci la petrecerea de nuntă! Pentru care ne vom da duhul, apoi vom aștepta cu nerăbdare să se termine și aia e, just married!
Eu ador să planific! Să organizez! Așa că după ce ai noștri ne-au scăpat de singura chestie pe care nu aveam timp s-o facem (căutat și găsit restaurant), restul a fost floare la ureche! Mi-am planificat nunta în trei luni. Și asta pentru că am știut ce (nu vrem).
Am început cu rochia. Știam că nu voi găsi ce vreau pentru că, în general, nu mă reprezintă ce găsesc de regulă prin magazine. Voiam o rochiță vintage, gen anii '50, midi în lungime, nu lungă, tocă în loc de voal. Așa că am apelat direct la un designer, Isabelle Vijiiac, care s-a descurcat minunat! Tot ea mi-a făcut toca, la care am folosit voaleta primită de la mama. Pantofii, din colecția personală, suficient de comozi încât să mă distrez la nunta mea fără să apelez la papuci după miezul nopții. Soțul și-a luat un costum potrivit și pentru alte evenimente și gata garderoba!
La restaurant am fost de trei ori, cred - să îl vedem și să ne dăm acordul, să degustăm meniul, să petrecem! Am făcut o echipă incredibilă cu șeful de sală, Adrian, cred că este esențial asta. Am stabilit de la bun început că va discuta totul cu mine dar am senzația că a preluat singur destule, pe mine nu m-a deranjat în timpul petrecerii! Din meniu am eliminat sarmalele! Am ramas cu aperitiv, pește, friptură - parțial tradițional, parțial modern, o mâncare senzațională, gustoasă, frumos pusă pe farfurie, neînțeleasă de unii invitați - de exemplu, nu s-au atins de carpaccio pentru că nu au știut ce este! Am tipărit degeaba meniuri, nu s-a uitat nimeni pe ele, așadar confuzie și în privința băuturii - ce este inclus, ce se poate cere etc. Tortul (nu este cel din poză) l-am vrut nude! Adică fără marțipan, să se vadă blatul, crema, ornat cu fructe și orhidee naturale. A fost simplu și gustos, l-am adorat! Nu mi-am bătut capul cu candy barul, al cărui sens nu l-am descoperit. Adică...de ce aș avea la discreție dulciuri , toată noaptea? Cum să mănânc aperitiv, brioșe cu ciocolată, pește, eclere, friptură, mini tarte și tort? Am mers pe ideea unei mese cu...ronțăieli! Nuci, struguri, mere din grădină, alune și popcorn, chipsuri. S-a ronțăit tot! Am renunțat și la
mărturii, am preferat să facem prăjituri de casă pe care le-am dăruit la final. De fapt, bunica, mama și soacra au copt biscuiți șprițați, fursecuri cu nucă și cornulețe cu rahat - dulciurile alea din copilărie <3 am="" ambalat="" apreciate.="" au="" comandat="" cutii="" de="" extrem="" fost="" frumos="" gata="" i="" internet="" le-am="" p="" pe="">
Am făcut rabat și la decorațiuni!Mi-am luat pompoane din hârtie cerată, viu colorate, voiam să le punem pe tarasa restaurantului. A turnat cu găleata, așa că am renunțat. Am rămas cu cele florale - orhidee puse în apă, cred că m-am inspirat de pe Pinterest. Nu am agreat ideea de a irosi multe flori naturale, orhideele au stat perfect și le-am împărțit după petrecere.Așadar, am bifat restaurant, rochie și costum, meniu, decorațiuni! Verighetele au fost luate dintr-un magazin, simple, din aur alb. Am scris aici puțin din povestea din spatele gravurii din interior. Foto și video - din gașcă, fiind oameni de presă, nu ne-a fost greu! Muzica - recomandarea nașilor, parcă. Un DJ care și-a făcut treaba! Chiar dacă a șocat prin AC DC băgat în primele 30 de minute, pe noi nu ne-a lăsat să stăm jos! Ce mai era...ah, valsul mirilor! Nu am avut, am dansat în stilul nostru, am improvizat repede o intrare ,,cu efect", asta ne-a fost alegerea. Că vorbeam de nași - ne-am rugat niște prieteni, am fost norocoși și ne-au acceptat.
O chestie inteligentă, pentru care mă felicit și acum, a fost să ne închiriem cameră la o pensiune, acolo unde am rezervat și pentru invitați. Acasă la ai mei veniseră socrii, să ne pregătim acolo ar fi fost stres. Așa, am dormit relaxați, dimineața eu am plecat la coafor, apoi machiaj, la prânz m-am dus să-mi decorez masa cu ronțăieli (poate că n-aș mai face asta, în sensul că aș ruga pe altcineva, dar doar eu știam ce vreau), după-amiaza eram la biserică. Singura ,,tradiție" a fost că soțul m-a văzut îmbrăcată abia în fața bisericii, l-am trimis înainte cu nașii. Nu se aștepta la o astfel de alegere în privința rochiei, a fost plăcut impresionat. Invitații conservatori au trecut mai greu peste faptul că nu am voal, rochie lungă, formație care să cânte live, lăutari pentru ,,Ia-ți, mireasă, ziua bună", numere artistice în timpul nunții, furat de mire și de mireasă, sarmale și basma. Mda, am făcut-o și pe asta, am dat toca pe o cordeluță:))) ,,Cum, ți-ai dat voalul jos? Nu, că n-am avut!".
Ce s-a întâmplat, de fapt, la nunta noastră? Ne-am distrat, ne-am relaxat, apoi ne-am dus în camera noastră închiriată și ne-am odihnit.
Așadar, dacă știți clar ce vreți și ce nu vreți, vă iese o super petrecere. Dacă plecați urechea în stânga și-n dreapta și încercați să faceți lucruri care nu înseamnă nimic pentru voi, doar pentru că le fac și alții, ajungeți marionete la propria voastră nuntă. Alegerea vă aparține!
Comentarii
Trimiteți un comentariu