|
arhiva personala |
În urmă cu vreo patru ani, destinul mi-a plimbat pașii prin Roma. M-am îndrăgostit de oraș, rar mi-a fost dat să simt atât de intens o vacanță. Poate și pentru că el, destinul, mi-a rezervat o mare surpiză.
Ca de fiecare dată, am plecat cu temele făcute - ce vizităm, unde mâncăm, mijloace de transport, prețuri etc. Am făcut inclusiv un plan de vizitare, calculând distanțele între obiective, ca să nu ratăm vreunul! Plus documentare despre fiecare...Am avut ceva de muncă dar ne-a prins bine. Așa am descoperit că poți vizita Roma veche fără să folosești celebrele autobuze pentru turiști sau metroul. Chiar recomand, am descoperit locuri minunate, omise din circuitele recomandate online.
Povestea de astăzi este despre un astfel de obiectiv: Santa Scala (Scara Sfântă)
|
SURSA: http://www.panoramio.com/photo/39583471# |
Se găsește în apropiere de
Basilica Sfântul Ioan din Lateran și poate ar fi trecut neobservată dacă nu erau mulți oameni în genunchi, chiar și bătrâni și copii. Am citit surprinși despre faptul ca ar conține bucăți din scara pe care a pășit Iisus atunci când a fost condamnat de Pilat. Mai exact, tradiţia susţine că au fost aduse de mama lui Constantin, Elena, de la
Ierusalim în anul 326, din casa lui Pilat însuşi, acestea fiind scările
pe care a păşit Iisus atunci când l-a înfruntat prima dată pe Pilat. (SURSA) Am zis că dacă oamenii aceia în vârstă pot urca, și noi putem. Sunt 28 de trepte, le urci doar în genunchi și te rogi. Mi-aduc aminte ca și cum ar fi fost ieri: gândurile mi-au zburat la situația mea de atunci - o relație de câțiva ani, neoficializată, fără copii, schimbare de job, credit proaspăt achiziționat pentru următorii 30 de ani...aveam multe pe cap. Cel mai mult mă necăjea însă faza cu relația, voiam ceva, cumva...Am pus întrebări, am cerut răspunsuri, m-am rugat.
A doua zi a venit cu un tur spectaculos de Colosseum și Palatino.
|
arhiva personala |
|
arhiva personala |
Locurile sunt superbe, impresionante, iar poveștile despre ele te-ar ține țintuit acolo cu zilele.
|
arhiva personala |
În Palatino mi-am primit răspunsul ( de fapt, intrebarea:) )
|
arhiva personala |
A fost simplu, emoționant, intim. Așa a început povestea despre dragoste și zâmbet, acolo, pe o colină a Romei:) Cele două cuvinte sunt gravate în interiorul verighetelor noastre. Nu ne-am dorit data căsătoriei (ne-am gândit că n-om uita așa o zi!), schimb de nume sau ce se mai obișnuiește. Am vrut, totuși, să împărțim ceva ce ne definește în zilele noastre cele senine :) Dragostea și zâmbetul se simt ca la ele acasă mai ales de când a venit Vic! Dar asta este o altă poveste! Și nu uitați! Când nu sunt aici, mă găsiți pe
FashionMoms !
Comentarii
Trimiteți un comentariu