(Mi-a mai făcut o fază.....)
......eram ruptă de oboseală, abia aşteptam să ajung acasă, când m-am trezit cu telefon de la ea: "Deni, nu-i aşa că nu te superi dacă dormi în altă parte în seara asta? Rămâne iubitul meu pe la mine, mă înţelegi?". Cum să nu....am înţeles.....m-am aciuat pe la o colegă, ce era să fac.
Aaaaa.....să nu uit, nu am cunoscut niciodată proprietarul respectivei garsoniere, deoarece nu a vrut să-mi dea numărul şi mi-a zis s-o consider pe ea adevăratul proprietar, deoarece stă de 3 ani acolo (puhhh).
Am trecut peste toate astea, că încă nu aveam bani să stau într-un loc mai bun. Problema e că nesimţita a început să îmi bage strâmbe la colegă'mea, mătuşa ei. Şi aia, de unde era o doamnă, s-a transformat într-o dementă, care mă alerga prin birou, ameninţându-mă să plec şi să nu-i mai amărăsc nepoata. Tot eu o amăram, Doamneee! Şi aşa m-a ţinut colega, draga de ea, de am ajuns să nu ne salutăm. Iar prinţesita, azi îmi băga strâmbe, a doua zi ma implora să o împrumut cu bani că a rămas fără. Şi am ajuns sa nu ne mai suportăm şi...m-am mutat iar.
M-a luat de suflet o colegă de la muncă, alta decât mătuşa cea nebună. Altă garsonieră, unde mai stătea cu o fată. Şi am zăcut şi pe acolo, timp de o lună, tot cu lucrurile în două genţi. A fost binişor, doar că na, nu se putea sta aşa pe timp îndelungat.
Aşa că am migrat la vară'mea, super fată, căreia i-am ocupat sufrageria timp de aproape 3 luni! Sărăcuţa.....cum avea musafiri, cum strângeam tabăra! Cum plecau, cum ocupam tot, din nou. Ideea e că măcar cu job-ul mergeam oki. Apoi, colega de la muncă, cea care mă luase de suflet, a venit cu o propunere: să ne mutăm undeva, numai noi două.
Prima oprire a fost într-un apartament de lângă Cişmigiu, al bunicilor unui prieten de-al ei! Pare cam îmbârligătură, nu? Chiar aşa a fost, noi am stat acolo incognito....adică buncii tipului erau plecaţi într-o vacanţă de o lună şi habar n-au avut că nepotul lor a adus pe cineva să locuiască acolo! Foarte mişto casa, veche, decorată ca un muzeu.....super! Lângă parc, lângă toate cluburile din Romană.....am dus-o foarte bine acolo. Din păcate, vacanţa bunicilor s-a terminat şi noi am plecat, fiecare de unde venise, căci nu găsisem ceva numai pentru noi două.
Adică m-am întors la verişoara. Nu mai ştiu cât timp am locuit în sufrageria ei, când a venit vestea cea bună de la colega de muncă: ne putem muta într-o garsonieră în Titan, numai noi.
Ne-am mutat, ne-am gospodărit cum ştim noi mai bine şi am dus-o aşa nouă luni. Garsoniera destul de faină, renovată, mi-am adus maşină de spălat, frigider. Am trecut şi peste inconvenientul gazelor - nu aveam gaze, foloseam butelia! Noroc că nu găteam. În fiecare lună venea un nene care începea să strige pe holul blocului: buteliaaaaaa!.....a venit buteliaaaaaa. Blocul era populat 99% cu foarte bătrânei, de aceea venea nenea să strige pe la uşi. Dar noi am schimbat butelia după 5 luni!!!
Între timp am schimbat job-ul.....apoi am rămas fără şi a trebuit să plec din garsonieră. Şi din Bucureşti.
Pentru 3 luni :((
Am revenit în Bucureşti, căutând job. Şi am găsit. Şi m-am mutat într-o nouă casă.
trei luni de sămânţă şi două de mucegai!
......eram ruptă de oboseală, abia aşteptam să ajung acasă, când m-am trezit cu telefon de la ea: "Deni, nu-i aşa că nu te superi dacă dormi în altă parte în seara asta? Rămâne iubitul meu pe la mine, mă înţelegi?". Cum să nu....am înţeles.....m-am aciuat pe la o colegă, ce era să fac.
Aaaaa.....să nu uit, nu am cunoscut niciodată proprietarul respectivei garsoniere, deoarece nu a vrut să-mi dea numărul şi mi-a zis s-o consider pe ea adevăratul proprietar, deoarece stă de 3 ani acolo (puhhh).
Am trecut peste toate astea, că încă nu aveam bani să stau într-un loc mai bun. Problema e că nesimţita a început să îmi bage strâmbe la colegă'mea, mătuşa ei. Şi aia, de unde era o doamnă, s-a transformat într-o dementă, care mă alerga prin birou, ameninţându-mă să plec şi să nu-i mai amărăsc nepoata. Tot eu o amăram, Doamneee! Şi aşa m-a ţinut colega, draga de ea, de am ajuns să nu ne salutăm. Iar prinţesita, azi îmi băga strâmbe, a doua zi ma implora să o împrumut cu bani că a rămas fără. Şi am ajuns sa nu ne mai suportăm şi...m-am mutat iar.
M-a luat de suflet o colegă de la muncă, alta decât mătuşa cea nebună. Altă garsonieră, unde mai stătea cu o fată. Şi am zăcut şi pe acolo, timp de o lună, tot cu lucrurile în două genţi. A fost binişor, doar că na, nu se putea sta aşa pe timp îndelungat.
Aşa că am migrat la vară'mea, super fată, căreia i-am ocupat sufrageria timp de aproape 3 luni! Sărăcuţa.....cum avea musafiri, cum strângeam tabăra! Cum plecau, cum ocupam tot, din nou. Ideea e că măcar cu job-ul mergeam oki. Apoi, colega de la muncă, cea care mă luase de suflet, a venit cu o propunere: să ne mutăm undeva, numai noi două.
Prima oprire a fost într-un apartament de lângă Cişmigiu, al bunicilor unui prieten de-al ei! Pare cam îmbârligătură, nu? Chiar aşa a fost, noi am stat acolo incognito....adică buncii tipului erau plecaţi într-o vacanţă de o lună şi habar n-au avut că nepotul lor a adus pe cineva să locuiască acolo! Foarte mişto casa, veche, decorată ca un muzeu.....super! Lângă parc, lângă toate cluburile din Romană.....am dus-o foarte bine acolo. Din păcate, vacanţa bunicilor s-a terminat şi noi am plecat, fiecare de unde venise, căci nu găsisem ceva numai pentru noi două.
Adică m-am întors la verişoara. Nu mai ştiu cât timp am locuit în sufrageria ei, când a venit vestea cea bună de la colega de muncă: ne putem muta într-o garsonieră în Titan, numai noi.
Ne-am mutat, ne-am gospodărit cum ştim noi mai bine şi am dus-o aşa nouă luni. Garsoniera destul de faină, renovată, mi-am adus maşină de spălat, frigider. Am trecut şi peste inconvenientul gazelor - nu aveam gaze, foloseam butelia! Noroc că nu găteam. În fiecare lună venea un nene care începea să strige pe holul blocului: buteliaaaaaa!.....a venit buteliaaaaaa. Blocul era populat 99% cu foarte bătrânei, de aceea venea nenea să strige pe la uşi. Dar noi am schimbat butelia după 5 luni!!!
Între timp am schimbat job-ul.....apoi am rămas fără şi a trebuit să plec din garsonieră. Şi din Bucureşti.
Pentru 3 luni :((
Am revenit în Bucureşti, căutând job. Şi am găsit. Şi m-am mutat într-o nouă casă.
trei luni de sămânţă şi două de mucegai!
Comentarii
Trimiteți un comentariu