Treceți la conținutul principal

Ce se intampla cu scalpul tau? Niciodata nu a fost asa...

 ...mi-a spus una dintre fetele care îmi aranja părul înainte să intr-o într-o transmisiune live. Scalpul meu arăta uscat și, pe alocuri, cu scuame. ,,Nu te-ai clătit bine?", m-a întrebat. ,,Probabil, plus că am și apa dură...", i-am spus. În seara aceea m-am spălat temeinic și m-am clătit cu atenție. L-am uscat și părea că totul este în ordine. Până am ajuns, din nou, la cabină.

,,Părul tău are ceva. E plin de mătreață. Ia-ți un șampon special!".  Mi-am luat. Speram să se ducă mătreața, scuamele, orice ar fi fost... Simțeam și un disconfort, un fel de mâncărime. Dar șamponul nu a făcut problema mea să dispară. 

Constatările fetelor care mă aranjau la păr au continuat. Eu mă simțeam deja stingheră, rușinată, confuză. 

M-am programat la un dermatolog, atent căutat prin recomandări. După un control sumar, acesta mi-a spus că am dermatită seboreică și mi-a prescris un șampon de la Vichi - Dercos. L-am folosit conform indicațiilor, dar nu s-a produs nicio ameliorare. Din contră. Scalp și mai uscat, senzație și mai intensă de mâncărime. Simțeam pe scalp, în vreo două zone, ca un fel de piele îngroșată. Se lua cu tot cu fire de păr, dacă insistam să o râcâi cu unghia. O prostie, dar nu mă puteam abține. 

M-am programat la un al doilea dermatolog. Același diagnostic, aceeași recomandare, aceleași senzații. Deja evitam să mă mai duc la fete să mă aranjeze la păr, nu mai suportam să le aud cum îmi remarcă scalpul plin de mătreață. Vedeam și eu că părul arăta nasol, uleios, scalpul mă mânca, iar șampoanele în care băgam bani aiurea nu mă ajutau deloc.

Toată povestea a durat aproape doi ani, până să îmi fac curaj să mă duc la un al treilea dermatolog. Faza e că primii doi - două doctorițe - sunt foarte apreciate și au recomandări excelente. Dar în cazul meu au dat chix și asta m-a descurajat. Deci, am căutat o a treia opinie până la urmă.

Această doctorița m-a examinat atent și a zis: ,,Sunt aproape sigură că aveți psoriazis, dar vă voi face și o biopsie".  Wow, la asta nu mă așteptam. Nu știam ce este psoriazisul, dar nu suna deloc bine. 

Biopsia a fost cu anestezie locală, fix din zona unde îmi tot dădeam eu cu unghiile. A usturat foarte foarte puțin după. Rezultatul a venit cam în 10 zile și a confirmat suspiciunea medicului. Aveam, în sfârșit, o explicație clară. 

Mi-a recomandat pentru început o soluție, Diprosalic. Ea ține sub control și ameliorează formele vulgare, cum am și eu. Psoriazisul este o boală autoimună care mi s-a declanșat, mai mult ca sigur, de la stres. Pot asocia momentul apariției cu o perioadă extremă de intensă în emoții negative, iar corpul meu a cedat atunci. 

Psoriazisul poate sensibiliza organismul, imunitatea. În plus, poate atrage în timp și alte afecțiuni. Ca să fac caz de necaz, zic că se simte singur și-și mai face o verișoară sau un verișor. De exemplu, artrita psoriazică - nu am acest diagnostic, dar am demarat procedurile de screening.

Medicii (de exemplu ORL, reumatolog, endocrinolog) interpretează acum altfel analizele și diverse simptome pe care le am, adică în contextul psoriazisului.

Momentan, de 3 ani, psoriazisul se manifestă doar la nivelul scalpului. Fac eforturi să fiu cât mai chill și să-mi gestionez stările emoționale. Când am un nivel ridicat de stres, anxietate, mă ,,atenționează" în felul său: simt o ușoară senzație de mâncărime, apar mai multe scuame. Parcă aș avea montat un clopoțel de alarmă.

Încerc să privesc partea bună a lucrurilor. 

Acest diagnostic m-a forțat să conștientizez că pot fi foarte vulnerabilă, că dacă mă las purtată sau copleșită de anxietate permit corpului meu să fie rănit. Soluția este să fiu mult mai atentă cu mine, să accept emoțiile fără a mă izbi de ele ca de un zid.  Să le trăiesc cu mai puțină intensitate și cu mai multă asumare. Să mă orientez cât pot spre orice îmi face bine, mă liniștește, mă relaxează, mă face să zâmbesc.

Dacă îmi iese? Nu zilnic. Dar încerc. Nimic nu vine de la sine, ci doar prin efort constant, susținut.

Așadar, dacă aveți o problemă, căutați rezolvări până sunteți mulțumiți de ce ați aflat. Căutați să fiți în armonie cu corpul și cu sufletul. Aveți grijă să vă fie bine!

P.S. 

Părul meu arată bine, îl spăl cu șampon de la Dermedic Capilarte. Cred că îl folosesc de când am primit diagnosticul și sunt mulțumită de el. Uneori îl mai alternez cu alt șampon, dar nimic nu îmi lasă scalpul așa curat cum o face acest produs. 

Doctorița dermatolog care m-a diagnosticat este Alina Neagu, eu am găsit-o la Regina Maria, are contract și cu CNAS - deci se poate merge și cu trimitere de la medicul de familie. Este foarte atentă, drăguță, empatică.

În continuare folosesc Diprosalic. La nevoie. Uneori mai uit, alteori nu e nevoie să-l aplic. 

Din păcate, psoriazisul nu-mi permite să mai donez sânge. O boală autoimună elimină eligibilitatea pentru calitatea de donator. Este unul dintre lucrurile de care chiar îmi pare rău, mi se strânge sufletul la fiecare apel de donare de sânge, căci știu că eu nu mai pot face asta. 


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

"Criticilor" mei

Sunt persoane care îmi citesc blogul şi atât. Sunt persoane care îmi citesc blogul şi simt nevoia să-mi trimită feedback-uri, pe site, pe mess sau verbal. Sunt persoane care se amuză de ceea ce scriu, care se regăsesc în ceea ce postez sau care, din contră, sunt indignate. Printre atâtea persoane, există două care merg pe principiul "un şut în fund e un pas înainte" sau "ce nu te omoară te face mai puternic" etc. Aşa stând lucrurile, persoanele în cauză, cu cele mai bune intenţii, îmi aplică psihologia inversă! Le voi numi X şi Y! X: denisa, am incercat sa citesc noul tau post ai iarasi m-am plictisit X: vroiam doar sa stii eu: multumesc, nush ce m-as face fara tine X: am dat de scroll pana am vazut niste poze cu un copil mic. X: am inchis repede pagina X: nu am mai rezistat X: nu stiu cine ar putea citi pana la capat vreun articol de acolo X: cand citesc un post de-al tau, am sentimentul ca e prima zi dupa revelion X: ma incearca un sentiment de nimicnicie, de sple...

Alerg dupa soare :)

Astazi am esuat din nou in incercarea de a-mi schimba culoarea pielii! De o luna fug dupa soare si el de mine! De vina ar fi, inainte de toate, serviciul! Mi-a acaparat tot timpul, asa cum facea odinioara. S-au dus trezitul la pranz, seara in fata televizorului si postarile nocturne pe blog :(  Acum trezirea se da la cel tarziu 7, iar acasa ajung, cel mai devreme, la 7 seara...dar zob. O alta piedica e vremea, normal. Care a complotat cu serviciul meu cel acaparator, astfel incat, atunci cand sunt libera, ploua de rupe, iar cand lucrez e super cald si soare si toata lumea merge la plaja. Weekend-ul trecut a fost un timp perfect pentru bronzat. Stiu asta pentru ca eu am lucrat! Nu-i bai, am fost si eu pe teren cu treaba, dar sa fac material cu canicula! M-a luat si pe mine soarele....pe brate si putin decolteu...cel mai bine se vede daca imi iau un maieut pe mine :D Weekendul asta am fost libera. Abia asteptam, dupa 2 saptamani de rupere. Mi-am facut tot felul de planuri, re...

Ghinion în pat !

Însemnarea trebuia să se numească, mai degrabă, "Nu a mai apucat să facă sex cu iubitul din cauză că mama acestuia a murit"....dar, cum lucrez într-un loc respectabil...:) În seara asta mi-a povestit cineva o întâmplare foarte funny, pe care nu aveam cum s-o ţin numai pentru mine. Este vorba despre o EA, cuplată cu un EL, amândoi "deosebiţi". EL este o matahală de om, muncitor, dintr-o bucată, cu care e bine să nu-ţi pui mintea. EA ar fi în stare să-şi petreacă toată viaţa urmărind telenovele, cu ţigara într-o mână şi pila de unghii în cealaltă. "Eşti un nenorocit"/ "Eşti o proastă", "Te omor"/"Ba eu pe tine", "Bădăranule"/"Proasto"sunt câteva dintre alinturile pe care şi le adresează zilnic. Dar sunt de vreo 3 ani împreună. Într-o zi, EA a primit un sms....de la fostul iubit. Acesta o anunţă că vrea să o vadă, că nu a uitat-o şi că sentimentele lui sunt la fel de puternice. EA îşi dă seama că nu l-a uitat...