Am trăit cu speranța că noi vom fi generația celor care au învățat ceva de la părinții noștri: să fim mai puțin împovărați, mai liberi, mai relaxați, mai puțin încorsetați de griji și de prejudecăți. Uitându-mă în jur, am impresia că, totuși, părinții noștri au fost mai liberi. Am fost recent în oraș, la o oră aglomerată. După un an și ceva de CIC, am uitat jungla din trafic, cum e să te înfigi în spatele altei mașini, să lupți să ocupi o bandă și tot așa. Am ieșit în parc, vremea frumoasă a scos oamenii din case. Păcat că nu știm să ne bucurăm de ce avem. Era un puști năzdrvan, se târa și el pe niște pietre, alerga...taică'su, un tip îmbrăcat cool, cu părul prins în coadă: ,,Stai, mă, că te lovești. Nu mai alerga! Ți se pare că ești îmbrăcat de pe Aleea Castanilor (complex cu tarabe unde se vând haine din Turcia, China etc.)?". Wow, cât snobism. Și câtă intoleranță față de joacă! Am fost la mall, mă ...
să zâmbim, să povestim, să ne aducem aminte...cam asta-i ideea