Hristos a înviat!
Sat Poeniţa, comuna Goleşti, judeţ Vâlcea...aproape la graniţă cu Argeşul (judeţul). Nu am intrat niciodată sau poate nu-mi amintesc. Paşii m-au purtat însă pe lângă bisericuţa asta de sute de ori. Drumul spre raiul unde am copilărit şerpuieşte pe lângă ea. Lângă bisericuţă (uite că nici nu ştiu ce hram are) sunt căminul cultural, cooperativa şi staţia - cap de linie. Mai sus nu se merge cu autobuzul, drumul e stricat. Dar trei kilometri se trec repede şi cu piciorul, atunci când la orizont ai văi, dealuri, stânci, păduril, livezi, fâneţe şi căsuţe bătrâneşti cu dalii iţite de după garduri:)
Ajung tot mai rar la ţară, aşa că amintirile sunt tot mai vecine cu fantezia şi poveştile. Dar ce-i al meu, al meu rămâne!
Paştele m-a prins anul acesta la muncă, ţintuită la birou, cu bucuria drumului pe care îl fac între serviciu şi casă. Şi totuşi mi-e bine. Am reuşit să mă ţin din zbor de tradiţiile învăţate de la bunica - ţii post cu sufletul şi trupul, să-ţi meargă bine şi să te ierte Dumnezeu...spovedeşti sufletul încărcat...dai de pomană, că alţii nu au ce pune pe masă......Vinerea mare te duci cu o floare la biserică, treci pe sub masă (unii zic că e bine de trei ori, dar merge şi o dată) şi cânţi Prohodul, slujba de îngropare a
domnului Iisus....sâmbătă seara te duci să iei lumină, stai la slujbă, iei Paşte (mânânci pe nemâncate, ca pe anafură) , duci lumina acasă.... Nu ştiu cât mă iartă Dumnezeu, dar rău nu pot să zic că-mi merge.
Dacă viața îți dă lămâi, fă limonadă! Asta a zis-o un puști tare simpatic, la o emisiune tv. Cam așa în viața asta: valorifică ce ai și fă-o bine. Și dacă ceva nu merge, orice ai face, ai răbdare. Cu cât te zbați mai rău, cu atât te încurci mai tare.
Sărbători frumoase sa aveți!
Sat Poeniţa, comuna Goleşti, judeţ Vâlcea...aproape la graniţă cu Argeşul (judeţul). Nu am intrat niciodată sau poate nu-mi amintesc. Paşii m-au purtat însă pe lângă bisericuţa asta de sute de ori. Drumul spre raiul unde am copilărit şerpuieşte pe lângă ea. Lângă bisericuţă (uite că nici nu ştiu ce hram are) sunt căminul cultural, cooperativa şi staţia - cap de linie. Mai sus nu se merge cu autobuzul, drumul e stricat. Dar trei kilometri se trec repede şi cu piciorul, atunci când la orizont ai văi, dealuri, stânci, păduril, livezi, fâneţe şi căsuţe bătrâneşti cu dalii iţite de după garduri:)
Ajung tot mai rar la ţară, aşa că amintirile sunt tot mai vecine cu fantezia şi poveştile. Dar ce-i al meu, al meu rămâne!
Paştele m-a prins anul acesta la muncă, ţintuită la birou, cu bucuria drumului pe care îl fac între serviciu şi casă. Şi totuşi mi-e bine. Am reuşit să mă ţin din zbor de tradiţiile învăţate de la bunica - ţii post cu sufletul şi trupul, să-ţi meargă bine şi să te ierte Dumnezeu...spovedeşti sufletul încărcat...dai de pomană, că alţii nu au ce pune pe masă......Vinerea mare te duci cu o floare la biserică, treci pe sub masă (unii zic că e bine de trei ori, dar merge şi o dată) şi cânţi Prohodul, slujba de îngropare a
domnului Iisus....sâmbătă seara te duci să iei lumină, stai la slujbă, iei Paşte (mânânci pe nemâncate, ca pe anafură) , duci lumina acasă.... Nu ştiu cât mă iartă Dumnezeu, dar rău nu pot să zic că-mi merge.
Dacă viața îți dă lămâi, fă limonadă! Asta a zis-o un puști tare simpatic, la o emisiune tv. Cam așa în viața asta: valorifică ce ai și fă-o bine. Și dacă ceva nu merge, orice ai face, ai răbdare. Cu cât te zbați mai rău, cu atât te încurci mai tare.
Sărbători frumoase sa aveți!
Comentarii
Trimiteți un comentariu