Treceți la conținutul principal

Anii de liceu

De obicei nu ma gândesc, nu a fost perioada mea forte. M-am distrat doar în generală şi la facultate. Dar uite că anul ăsta se împlinesc 10 ani de când am terminat liceul, iar pregătirile sunt în toi!

Liceul a fost ca un duş cu apă rece - după opt ani petrecuţi în şcoala de lângă casă, cu profesori mămoşi şi colegi aproximativ prietenoşi, am ajuns la "Bastilia" -porecla liceului. Aici...totul abstract: colegii, materiile şi profesorii.

"Bastilia" sau Colegiul Naţional Alexandru Lahovari
La info ţin minte că nu înţelegeam absolut nimic, am făcut meditaţie ca să învăţ să umblu cu calculatorul! La mate - paralelă maximă, chiuleam la greu; eram singura cu media încheiată din două note plus teza - o notă de la o lucrare la care copiam ca amărâta şi o notă de la evoluţia la tablă (fază la care mă prezentam OBLIGATORIU în fustă scurtă şi scăpam "doar" cu 9). La fizică nu am reuşit să-mi impresionez profu' prin vestimentaţie. Dar nici prin prestaţie. Invariabil luam 4 ori de câte ori mă asculta, mă mai salvam la lucrările de teorie, că mereu am stat bine cu memoria! Cel mai bine mă înţelegea mama, fostă elevă a aceluiaşi prof - la fel de "strălucită" la fizică. Cu chimia m-am împăcat bine până când a devenit anorganică şi s-a mutat pe partea de real - de atunci am trecut-o în categoria ABSTRACT! Colegii - îi vedeam ca pe pitbulli! Erau competitivi şi eu nu, aşa că nu le-am stat în cale:))

Abia în clasa a XII-a m-am relaxat: ştiam ce vreau să fac mai departe (presă) şi mă gândeam doar la facultate. Aşa că nu am avut niciun regret când am scăpat de toate.

Şi uite că au trecut 10 ani de atunci. O să se facă o reuniune de liceu, cu toţi din promoţia respectivă. Deocamdată planuri peste planuri, nu e uşor să mobilizezi sute de oameni. Voiam să semnez condica fără ezitare, dar cum altfel, au ales să facă reuniunea FIX de ziua mea!

Ce să fac?....

Comentarii

  1. Sti, zilele trecute am vorbit cu 2 foste colege de liceu si nu credem ca se va organiza ceva cu aceasta ocazie, desi mie mi-ar place, sa stii. Macar sa-i mai revad pe unii din ei. Pe colega mea de banca nu am mai vazut-o de vreo 8-9 ani.

    Fiecare avem amintirile placute sau neplacute legate de liceu. De exemplu, noi ne-am inchis in clasa la ora de romana ca sa nu intre profesoara, ne era groaza de ceea ce avea sa uurmeze, trebuia sa ne asculte si lectia fusese mai greoaie. Cand am realizat ca s-a dus dupa diriginte si director am deschis usa si am spus ca nu e adevarat, ca noi am fost in clasa tot timpul.... A plouat note de 3 si 4... Prin minune, eu am scapat!!! Era prin clasa a X-a parca.

    Denisa, iti recomand sa mergi la reunine, vei sarbatori doua lucruri in acelasi timp. Cu colegii te revezi o data la 10 ani, ziua de nastere ne-o sarbatorim in fiecare an, chiar daca varsta e alta.

    Distractie placuta!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

"Criticilor" mei

Sunt persoane care îmi citesc blogul şi atât. Sunt persoane care îmi citesc blogul şi simt nevoia să-mi trimită feedback-uri, pe site, pe mess sau verbal. Sunt persoane care se amuză de ceea ce scriu, care se regăsesc în ceea ce postez sau care, din contră, sunt indignate. Printre atâtea persoane, există două care merg pe principiul "un şut în fund e un pas înainte" sau "ce nu te omoară te face mai puternic" etc. Aşa stând lucrurile, persoanele în cauză, cu cele mai bune intenţii, îmi aplică psihologia inversă! Le voi numi X şi Y! X: denisa, am incercat sa citesc noul tau post ai iarasi m-am plictisit X: vroiam doar sa stii eu: multumesc, nush ce m-as face fara tine X: am dat de scroll pana am vazut niste poze cu un copil mic. X: am inchis repede pagina X: nu am mai rezistat X: nu stiu cine ar putea citi pana la capat vreun articol de acolo X: cand citesc un post de-al tau, am sentimentul ca e prima zi dupa revelion X: ma incearca un sentiment de nimicnicie, de sple...

Hai la shopping în New York !!!!

Am primit un mail foarte mişto, foarte tare, foarte foarte, pe care nu-l pot ţine numai pentru mine, clar! Comentarii? la urmă, câte doriţi!!! La New York s-a deschis un magazin unde femeile pot alege şi cumpăra un soţ. La intrare sunt afişate regulile de funcţionare ale magazinului: - Poţi vizita magazinul O SINGURĂ DATĂ! - Sunt 6 etaje şi caracteristicile bărbaţilor se îmbunătăţesc pe măsură ce urci la etajul superior. - Poţi alege orice bărbat de la un etaj sau poţi urca la etajul următor. - Nu te poţi întoarce la etajul inferior! O femeie decide să viziteze magazinul pentru a găsi un bărbat care să îi ţină companie. La etajul unu, pe uşă, este următorul afiş: "Aceşti bărbaţi au un loc de muncă!" Femeia decide să meargă la etajul următor. La etajul al doilea, pe uşă, este următorul afiş: "Aceşti bărbaţi au un loc de muncă şi iubesc copiii!" Femeia hotărăşte să urce la etajul următor. La etajul al treilea, pe uşă, este următorul afiş: "Aceşti ...

Ghinion în pat !

Însemnarea trebuia să se numească, mai degrabă, "Nu a mai apucat să facă sex cu iubitul din cauză că mama acestuia a murit"....dar, cum lucrez într-un loc respectabil...:) În seara asta mi-a povestit cineva o întâmplare foarte funny, pe care nu aveam cum s-o ţin numai pentru mine. Este vorba despre o EA, cuplată cu un EL, amândoi "deosebiţi". EL este o matahală de om, muncitor, dintr-o bucată, cu care e bine să nu-ţi pui mintea. EA ar fi în stare să-şi petreacă toată viaţa urmărind telenovele, cu ţigara într-o mână şi pila de unghii în cealaltă. "Eşti un nenorocit"/ "Eşti o proastă", "Te omor"/"Ba eu pe tine", "Bădăranule"/"Proasto"sunt câteva dintre alinturile pe care şi le adresează zilnic. Dar sunt de vreo 3 ani împreună. Într-o zi, EA a primit un sms....de la fostul iubit. Acesta o anunţă că vrea să o vadă, că nu a uitat-o şi că sentimentele lui sunt la fel de puternice. EA îşi dă seama că nu l-a uitat...