În urmă cu vreo două săptămâni am intrat într-o bancă, aveam nişte treburi de rezolvat. De felul meu, dau ochii roată, mă zgâiesc şi analizez. Şi mi s-a pus pata pe gardian - o femeie trecută de 40 de ani, durdulie, cu parul făcut permanent, care stătea în uşa băncii şi se uita în zare. Şi se mai strâmba din când în când, apoi iar cădea pe gânduri. La un moment dat, o funcţionară a chemat-o să o ajute cu nişte copii xerox, dar femeia-paznic nu a ştiut cu ce se mănâncă şi s-a amărât. Şi eu mă gândeam: "Oare ce calificare are femeia asta ca să fie gardian într-o bancă????". Zău aşa! La fel am văzut şi în metrou: era o femeie trecută de 50 de ani. Slabă moartă, cu părul musai permanent, se plimba agale de la un capăt la altul al garniturii. Ce pot face ele??? Să zicem că un bărbat mai inspiră cât de cât un sentiment de protecţie, dar o femeie aflată la vârsta a doua, fără niciun fel de pregătire, la care, când te uiţi, te întrebi oare unde-i şorţul de bucătărie....
Sunt persoane care îmi citesc blogul şi atât. Sunt persoane care îmi citesc blogul şi simt nevoia să-mi trimită feedback-uri, pe site, pe mess sau verbal. Sunt persoane care se amuză de ceea ce scriu, care se regăsesc în ceea ce postez sau care, din contră, sunt indignate. Printre atâtea persoane, există două care merg pe principiul "un şut în fund e un pas înainte" sau "ce nu te omoară te face mai puternic" etc. Aşa stând lucrurile, persoanele în cauză, cu cele mai bune intenţii, îmi aplică psihologia inversă! Le voi numi X şi Y! X: denisa, am incercat sa citesc noul tau post ai iarasi m-am plictisit X: vroiam doar sa stii eu: multumesc, nush ce m-as face fara tine X: am dat de scroll pana am vazut niste poze cu un copil mic. X: am inchis repede pagina X: nu am mai rezistat X: nu stiu cine ar putea citi pana la capat vreun articol de acolo X: cand citesc un post de-al tau, am sentimentul ca e prima zi dupa revelion X: ma incearca un sentiment de nimicnicie, de sple...
Comentarii
Trimiteți un comentariu