Zilele trecute am urmărit o ştire despre tendinţele în recrutare. Pe modelul "nicio zi fără Facebook" şi "dacă nu ai cont FB înseamnă că nu exişti", mai nou, cei în faţa cărore te prezinţi pentru un job îţi urmăresc şi...profilul de pe faimoasa reţea de socializare.
Există şi o explicaţie: "Pentru noi este important, descoperim mai multe aspecte ale vieţii pe care o are intervievatul şi poate aşa evităm surprizele neplăcute", suna explicaţia unui reprezentant al unei firme de recrutări.
Pe mine m-a lăsat puţin mască raţionamentul. Ce treabă are viaţa personală cu serviciul? Contează oare ce poze postez, cu cine sunt prietenă, ce muzică ascult, ce site-uri vizitez sau ce experienţă am în domeniul pentru care am aplicat? Mai lipseşte ca intervievatul să vină la interviu cu mama şi bunica, să poveastească amintiri ruşinoase din copilărie!
Un om bine pregătit în recrutări sau angajator ar trebui să-şi creeze o impresie cât de cât corectă despre candidaţii la un post din primul contact, pe baza răspunsurilor la întrebări bine puse, evaluări şi aşa mai departe. Şi să lase deoparte bârfele virtuale:)
Există şi o explicaţie: "Pentru noi este important, descoperim mai multe aspecte ale vieţii pe care o are intervievatul şi poate aşa evităm surprizele neplăcute", suna explicaţia unui reprezentant al unei firme de recrutări.
Pe mine m-a lăsat puţin mască raţionamentul. Ce treabă are viaţa personală cu serviciul? Contează oare ce poze postez, cu cine sunt prietenă, ce muzică ascult, ce site-uri vizitez sau ce experienţă am în domeniul pentru care am aplicat? Mai lipseşte ca intervievatul să vină la interviu cu mama şi bunica, să poveastească amintiri ruşinoase din copilărie!
Un om bine pregătit în recrutări sau angajator ar trebui să-şi creeze o impresie cât de cât corectă despre candidaţii la un post din primul contact, pe baza răspunsurilor la întrebări bine puse, evaluări şi aşa mai departe. Şi să lase deoparte bârfele virtuale:)
Comentarii
Trimiteți un comentariu