Cuvântul ăsta a prins la români, mai ales la cei care îşi detestă şeful, colegii, munca. Şi atunci de ce mai lucrează acolo?, e întrebarea firească. Păi dacă alternativa este să stea acasă, presupun că...nu prea ai ce alege! Sau e frica de schimbare, neîncrederea în sistem şi noroc...
Tot citesc în ultima vreme sondaje despre angajaţii atât de dezamăgiţi de activitatea profesională: suntem stresaţi, supuşi presiunilor şefilor, "mâncaţi" de colegi, aglomeraţi de sarcini, muncim suplimentar, banii ajung de la o lună la alta, petrecem prea mult timp la muncă, ne distrăm mai puţin şi tot aşa.
Şi uite aşa apare acel sentiment de insatisfacţie, plafonare şi scârbă. E ca atunci când eşti implicat într-o relaţie pe care nu ţi-o mai doreşti: ai un oarecare confort, e bine să ai pe cineva alături, te-ai obişnuit cu toate tabieturile celuilalt dar ştii că nu te poţi dedica 100%. Ai o reţinere care te va urmări şi te va obseda exact în acele momente în care vrei să te bucuri de viaţă, să te simţi liber şi să şopteşti: "sunt fericit"! Şi, dacă nu ai curajul să pui punct la timp, se pune praful pe tine şi pe toate idealurile pe care le-ai avut odată.
Aşadar...ce să fie? târât în coate, mers pe bârnă cu ochii închişi sau bungee-jumping?
Tot citesc în ultima vreme sondaje despre angajaţii atât de dezamăgiţi de activitatea profesională: suntem stresaţi, supuşi presiunilor şefilor, "mâncaţi" de colegi, aglomeraţi de sarcini, muncim suplimentar, banii ajung de la o lună la alta, petrecem prea mult timp la muncă, ne distrăm mai puţin şi tot aşa.
Şi uite aşa apare acel sentiment de insatisfacţie, plafonare şi scârbă. E ca atunci când eşti implicat într-o relaţie pe care nu ţi-o mai doreşti: ai un oarecare confort, e bine să ai pe cineva alături, te-ai obişnuit cu toate tabieturile celuilalt dar ştii că nu te poţi dedica 100%. Ai o reţinere care te va urmări şi te va obseda exact în acele momente în care vrei să te bucuri de viaţă, să te simţi liber şi să şopteşti: "sunt fericit"! Şi, dacă nu ai curajul să pui punct la timp, se pune praful pe tine şi pe toate idealurile pe care le-ai avut odată.
Aşadar...ce să fie? târât în coate, mers pe bârnă cu ochii închişi sau bungee-jumping?
si intre doua alegeri acelasi amar inecat prin bodegi, unde "viata se bea si moartea se uita".
RăspundețiȘtergeredeci...bungee?
La bungee m-am gandit si eu, macar nu te doare capul inainte!
RăspundețiȘtergere