Treceți la conținutul principal

Tipologia şefilor

După ce că nu am timp să termin minunata "epopee" cu tărâmul libelulelor, mă văd nevoită să scriu şi despre şefi. Dar, vorba "mass-ului" pe messenger: "prea tare ca să nu dau mai departe! ha ha!".

Nu mă pot lăuda că ştiu toate "felurile" de şefi, de la aperitiv până la desert, dar cei pe care i-am cunoscut sunt oarecum extreme: de la dezechilibraţi până la perverşi, de la simpatici până la diabolici. Mi s-a reproşat, dacă stau bine şi-mi aduc aminte, că râd prea mult, că mă uit la fiinţe inferioare mie - adică fără bani, că gândesc...dar nu cum gândeşte şeful - deci gândesc prost, că vorbesc pe messenger cu prietenul meu în loc să-i ţin companie şefului, că stau numai opt-nouă ore la muncă, că sunt nepăsătoare - atunci când rămâneam imună în faţa răutăţilor, ş.a.m.d. Când am citit "Diavolul se îmbracă de la Prada", m-am identificat şi i-am înţeles! Sunt şefi şi...atât ştiu să facă.

Partea şi mai proastă este că această perioadă de criză care nu se mai termină i-a înnebunit de tot. Nu îi mai mulţumeşte nimic, dorm iepureşte, cu gândul la cum să te mai chinuie a doua zi. Sunt înnebuniţi să-şi justifice poziţiile, aşa că au devenit mai obtuzi şi mai despotici ca oricând. Nu ştiu cum să te mai încarce la muncă, în virtutea faptului că ei sunt şefi, e criză, iar tu ai nevoie de un serviciu.

Şi iată cum şefismul bate ultima şansă de a scăpa basma curată:

"Şeful urma să plece pentru o perioadă lungă de timp. Nimeni nu-l regreta, angajaţii abia aşteptau să desfacă şampania...după plecare. Erau demoralizaţi, nemotivaţi, stresaţi, iar acest lucru era singurul lucru bun care se întâmpla de când semnaseră contractul de angajare. Numărau zilele şi începuseră să doarmă noaptea. Într-o zi, au fost chemaţi la şedinţa de rămas bun, împreună cu asistenţii şefului".

"Să nu-i lăsaţi aşa, să-i puneţi la muncă, şi aşa au un program lejer. Şi să nu-i mai lăsaţi cu un singur proiect, să le daţi în lucru cât mai multe. Aaaa, nu uitaţi de amenzi, să le aplicaţi dacă nu fac tot ce le cereţi, ca să se înveţe minte", au fost câteva dintre cele mai preţioase învăţături ale şefului către asistenţii săi.

Angajaţii tăceau şi priveau..ca vitele. Reuşise să le ia ultima bucurie.

"Putea să se prefacă, măcar, că-i pasă, să aducă o bomboană, să-şi ia la revedere într-un mod uman. Dar nici nu a vorbit cu noi, am fost pe post de păpuşoi", se gândea unul din angajaţii cu "program lejer", de 10 ore pe zi în medie, implicat în 70% dintre proiecte.

Ce să zic? Profesionalism şi principii, ioc.

În rest...despre şefi, numa' de bine!

PS: Hai cu poveştirile!

Comentarii

  1. asa deni, nu te lasa! descarcarea! pe ei! ...mama lor la toti!

    RăspundețiȘtergere
  2. Denise hai sa-i futem in gura ! al meu imi spune ca nu-l intereseaza. sa-mi fac timp.
    mi-am facut. mi-am luat concediu. ihihihi

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

,,Te-am jignit. Și îmi asum"

  Exercițiu de imaginație: te afli pe stradă, în mers, și vorbești la telefon. Povestești diverse, îți dai cu părerea. Deodată, un necunoscut sau o necunoscută se oprește în dreptul tău și strigă la tine: ,,cretino!"/ ,,marș!"/ ,,ai mintea scurtă!". Cum te-ai simți? Eu m-aș speria în primă fază. M-aș simți amenințată.  Personal, trec printr-o formă de bullying online cum nu am experimentat niciodată. Aproape zilnic sunt abordată de persoane necunoscute care mă critică și mă înjură. Și în afară de a da report și block nu știu ce să fac. Dar, din păcate, boții de la Facebook nu au o problemă cu înjurăturile și atacurile la persoană și nu elimină astfel de comentarii. Cum a început totul? De la un comentariu postat la un reel al Mirelei Retegan, dintr-un podcast cu Mihai Morar și Nicușor Dan. Mirela este fondatoarea Găștii Zurli, Mihai Morar este om de TV și Nicușor Dan este președintele României. Bun! Cu vreo două luni înainte de alegerile prezidențiale, Nicușor Dan a fost...

Alerg dupa soare :)

Astazi am esuat din nou in incercarea de a-mi schimba culoarea pielii! De o luna fug dupa soare si el de mine! De vina ar fi, inainte de toate, serviciul! Mi-a acaparat tot timpul, asa cum facea odinioara. S-au dus trezitul la pranz, seara in fata televizorului si postarile nocturne pe blog :(  Acum trezirea se da la cel tarziu 7, iar acasa ajung, cel mai devreme, la 7 seara...dar zob. O alta piedica e vremea, normal. Care a complotat cu serviciul meu cel acaparator, astfel incat, atunci cand sunt libera, ploua de rupe, iar cand lucrez e super cald si soare si toata lumea merge la plaja. Weekend-ul trecut a fost un timp perfect pentru bronzat. Stiu asta pentru ca eu am lucrat! Nu-i bai, am fost si eu pe teren cu treaba, dar sa fac material cu canicula! M-a luat si pe mine soarele....pe brate si putin decolteu...cel mai bine se vede daca imi iau un maieut pe mine :D Weekendul asta am fost libera. Abia asteptam, dupa 2 saptamani de rupere. Mi-am facut tot felul de planuri, re...

Dupa cum arata tenul tau, ti-as fi dat mai multi ani

Asta mi-a spus o cosmeticiană, în urmă cu 6 ani. Se întâmpla chiar înainte să împlinesc 37 de ani. A fost ca un duș rece. Inițial, mi-am căutat scuze: născusem de 2 ani, nu aveam timp pentru mine mai deloc. Petrecusem o săptămână la țară, unde nu-i prea priește tenului meu. Apoi am acuzat-o în sinea mea pe cosmeticiană că a fost extrem de nepoliticoasă și că a urmărit să-și promoveze niște produse scumpe, al căror distribuitor era. Da, toate acestea erau adevărate. Dar la fel de adevărat era că nu aveam o rutină pentru îngrijirea tenului. Foloseam cremă cu protecție solară doar când mergeam la mare și eram cea mai fericită când reușeam să mă bronzez, eu având pigmentul destul de deschis. Ocazional îmi mai luam câte o cremă hidratantă, o alegeam pe baza ambalajului și vârstei. Și asta era tot. O prietenă mi-a recomandat un grup pe Facebook , unde există recomandări avizate și testate. Inițial am crezut că se face pregătire pentru admiterea la Chimie :))) Ușor-ușor m-am familiarizat cu u...