Dragoste si zambet

*Pe plaja de la Corbu am avut ocazia să mă întâlnesc, pentru foarte puţin timp, cu mine. Aşa cum eram în urmă cu mai puţine griji, mai multă naivitate şi toată un zâmbet. Este adevărat, fără visurile de odinioară, dar mi-era dor de fata care se bucura de încă o zi cu soare. Ne-am întâlnit, am rememorat, preţ de fracţiuni de secundă, clipe dragi...atât de dragi....* Prezenţa oamenilor noaptea, pe plajă, era trădată de focurile de lângă corturi. Aşa mi-a venit chef să am şi eu focul meu. Am adunat rădăcini şi ierburi uscate, am făcut o groapă în nisip ca să nu-l lăsăm dezlănţuit şi apoi l-am aprins. Şi uite aşa ne-am petrecut noaptea pe plajă: nisip, mare, stele, scoici, foc şi două inimi. Iar marea a fost minunată: se umpluse de meduze fosforescente, iar fiecare val dădea impresia că te uiţi la un cer plin de stele care se ondulează pe o muzică numai de el ştiută.   Iar luna s-a jucat de-a felia de portocală aproape tot sejurul!

O ieşire în "civilizaţie", care ar fi trebuit să fie relaxantă, s-a transformat într-un coşmar torid şi o goană disperată după spray împotriva ţânţarilor. Bricul Mircea Alungaţi de pe plajă cu o seară înainte, am plecat spre Constanţa, voiam să văd parada de Ziua Marinei. Cum era de aşteptat, am prins finalul, la 40 de grade, cred. Arătam de parcă aş fi fost prinsă în mijlocul unei bătăi cu apă, iar tâmplele îmi zvâcneau de la atâta căldură. Am început să căutăm indispensabilul spray, dar nu e uşor să faci shopping în Constanţa! Ne-am învârtit mai bine de o oră, urmărind indicatorele către diverse supermaketuri, în timp ce ne topeam de căldură. Ca şi cum n-ar fi fost destul, am aflat că stocurile de spray de corp anti-ţânţari se epuizaseră de săptămâni bune. De la plăcerea de revedea Constanţa am trecut la disperare şi depresie. Am luat la rând fiecare supermarket, farmacie, peste tot auzeam: "Nu mai avem spray, s-a terminat demult. Nici în depozit nu mai e"....

Am aşteptat concediul ca niciodată. Simţeam că nu-mi mai găsesc locul, că totul devine mic, aglomerat, gri. Trebuia să plec. Şi unde altundeva decât la mare, care alină orice durere, tristeţe, melancolie. Aşterne uitarea pe tine şi la final rămâi doar cu dorul de ...mare. Au trecut ani buni de când am fost ultima dată la mare, şi nu mă refer la o "aventură de un weekend", ci la o întreagă săptămână de desfătare. Aşa că am simţit că trebuie s-o fac în stil mare, să sărbătoresc de-a dreptul! Dar nu cu ieşiri la terase, în discotecă...nu, voiam să simt marea aşa cum mi-am imaginat dintotdeauna, dar nu m-am gândit că voi reuşi. Am ales să mă "sărbătoresc" pe plaja Corbu. Deci nu Corfu, ci Corbu, despre care am citit ca este aproape ultima plajă "virgină" din România. Încă nu m-am specializat în statul cu cortul, aşa că am ales să stau într-o căsuţă pe malul mării, singura de altfel, pe care o văzusem pe internet. După un drum care mi s-a părut atât de...