Dragoste si zambet

M-am tot gândit ce subiecte să abordez, care să fie cât mai relaxante, mai plăcute şi să ne aducă aminte de momente frumoase din viaţă sau să ne facă să visăm la unele, să lăsăm în urmă, fie şi pentru câteva minute, criza, alegerile, scandalurile ş.a.m.d. Şi după o frază aşa de lungă, am zis că ar fi drăguţ să vă spun poveşti de viaţă aflate prin călătoriile mele. Mi-am adus aminte de doi tineri pe care i-am cunoscut la Galaţi. Se iubeau foarte mult şi îşi doreau să se căsătorească. Noi nu înţelegeam cum, în ce fel, în ce chip, în ce mod, de ce???? Noi fiind o echipă care presta pentru un reality mioritic. Ee era grasă, impunătoare, cu limba cam ascuţită şi autoritară. El era slab, firav, moale. Ea comanda, el executa. Nouă ni s-a părut aşa, un tiran, dar noi o priveam din afară. El îi vedea sufletul. El rămăsese fără mamă în urmă cu ceva ani. Nu îmi mai amintesc care era faza cu tatăl. Ideea e că familia ei îl "adoptase". Ea avea tot felul de probleme de sănătate, stătuse ...

Aşa cum am scris anterior, astăzi mi-am vizitat nepoţelul (băieţelul verişoarei mele, nu al fratelui meu, da??? :) ) aterizat printre noi de trei zile zile, Ioan Alexandru. E adorabil şi anunţă să facă gălăgie mare, atunci când va mai prinde puteri. Deocamdată doarme, mănâncă şi se strâmbă la vizitatori! PS: o prietenă tocmai m-a avertizat că bebelul se poate deochia dacă vă miraţi de mutrişoara lui, chiar şi pe internet. Aşa că abţineţi-vă şi scuipaţi cât puteţi pe display, da??? :))

Pe care o aşteptam demult şi care a ieşit mai bine decât mă aşteptam! Cu somn de voie, fără alarme stresante la prima oră, cu telefoanele date pe silent, cu mic dejun pe caneapea, în faţa televizorului, cu mici activităţi casnice şi iar somn de voie! Am reuşit chiar să ies la o plimbare în parcul Carol, în care nu mai fusesem de câteva luni. Iar pe seară am servit un delicios orez Beijing , după care sunt înnebunită, cu un pahar de vin alb...relaxare totală. Mă bucur, de asemenea, că mâine îmi voi vedea, în sfârşit, nepoţelul de 2 zile, Ioan ALexandru, pentru care am achiziţionat nişte lucruşoare foarte drăguţe. S-au împlinit 2 ani de la ultimele schimbări majore în viaţa mea. Şi, după cum observ, din 2001 s-au tot produs schimbări la fiecare 2 ani. În 2001 mă înscriam la Drept, la Sibiu. În 2003 am trecut dreptul la FF şi m-am băgat la Jurnalism, la zi, la Piteşti. După 2 ani m-am transferat cu jurnalismul la Bucureşti şi m-am angajat. După aproximativ 2 ani, am schimbat job-ul. În a...

Mihaela , şi eu aş vrea să scriu mai des dar, uneori, viaţa în capitală este foarte...restrictivă cu timpul meu liber, ca să zic aşa. 80% din timp sunt conectată la ceea ce vezi la televizor sau citeşti în presă...adică haos:) Aici totul se resimte acut, aş putea spune. Oamenii sunt mai aproape de evenimente şi, implicit, mai afectaţi. Astfel, rişti ca şi în timpul liber să vorbeşti tot despre ceea ce se întâmplă în ţara asta atât de greu încercată şi înfundată în...ce vrei tu. Am fost patru zile acasa. Dacă te întrebi de ce n-am dat niciun semn este pentru că am fost ocupată....să-mi revin. Bine, două zile am luat-o pe urmele tale, prin spitale, pentru investigaţii de rutină, de care în Bucureşti nu am timp. Aşa că mama mi-a făcut programări pe unde i s-a năzărit şi m-a obligat să vin acasă:) Nu vrei să ştii cum am picat în weekend, parcă m-aş fi hrănit cu somnifere. Şi nu-mi aduc aminte de când n-am mai dormit aşa de liniştită! A fost revelator să observ singură câtă oboseală aveam î...

În seara asta am asistat la nişte scene care m-au enervat la culme. Există o vorbă: "cine nu are bătrâni, să-şi cumpere". Dar unii sunt din cale afară de impertinenţi. Să revin la scene. Eram în autobuz, mă întorceam acasă. Era foarte aglomerat, clar că nu toţi bătrânii aveau scaune să se aşeze. Ei, unul dintre ei a avut tupeul să-i ceară unei tipe însărcinate, cred că era în luna a şasea, să se ridice ca să stea el. Tipa l-a ignorat, aşa că ăsta a început să comenteze gen "tinerii ăştia din ziua de azi....", "pe vremea mea..." ş.a.m.d. Am reuşit să-l ignor, deşi îi mergea gura ca o morişcă. Peste vreo 10 minute, aud iar comentarii. Acelaşi personaj, o nouă scenă. Reuşise să se aşeze şi comenta de zor că cineva vrusese să-şi aşeze copilul de 4 ani pe scaun. "Ia uite, domnule, trebuie să îi cedez eu locul unui căcăţel de 4 ani! lasă, domnule, că e mărişor, poate să stea şi în picioare!". Incredibil de nesimţit, incredibil..... Acum îmi place mai m...

Unul din Feteşti s-a dus la un interviu pentru un reality-show mioritic. Ce-a urmat..... Adresa de e-mail: www. *****nike@yahoo.com (!!!!) Studii: 8 clase (serios?) Nu a precizat vârsta, cred că avea în jur de 23-24 de ani. Întrebat dacă este proprietarul casei în care locuieşte, a răspuns: "sunt proprietat de apartament". Întrebat dacă are în posesie vreun bun imobiliar, a fost mai mult decât categoric: "Nu". (hihi) Întrebat dacă a fost vreodată condamnat şi dacă are cazier, omul a spus că nu are "niciun cazier pătat". Ultima dată a fost la doctor în urmă cu...15 ani (OMG!), dar e sănătos tun, nu a luat medicamente, nu a avut depresii. "Am maşină de trei ani" dar....."dau de şcoala de şoferi de trei luni" (hmm, ceva nu se leagă!) Omul are o familie formată din "patru băieţii şi două surorii", el câştigă în jur de 2.000 de euro lunar, din activităţi artistice, iar familia - "o miie de euro" (hmmm, iar nu se leagă c...

Aşadar, dilemă: el şi ea formează un cuplu de ceva timp. Îşi doresc, pentru început, să-şi ia o maşinuţă la mâna a doua, pe care s-o plătescă şi s-o folosească împreună. După săptămâni de planuri, ideea începe să prindă contur. El face research de maşini, bănci, se hotărăşte la o maşină şi la o bancă şi aşteaptă.....creditul. El şi ea seara, acasă, linişte şi voie bună. Până când ea spune: "Vaiii, abia aştept să ne luăm maşină şi să mă plimb cu fetele prin oraş!" sau ceva de genul. El ripostează: "Să crezi tu, până nu mă convingi pe mine, nu pui mâna pe volan". Ea rămâne şocată. E adevărat, niciunul nu are experienţă mare în şofat, dar......ea i-a spus de foarte multe ori că vrea să ia din nou ore, pentru a se reobişnui. Urmează replici multe şi dure. Ea nu înţelege de ce ar avea nevoie de aprobarea lui pentru a conduce, doar vor plăti amândoi maşina. El nu înţelege de ce ea s-a supărat pentru nişte vorbe....îndreptăţite, de altfel, în opinia lui. "De ce te sup...

Azi, în metrou, două fetiţe frumuşele foc şi guralive îşi schimbau impresiile de după şcoală. Cred că erau în clasa I sau a II-a. Una era însoţită de tatăl ei, cealaltă de mamă. La Unirea, fetiţa şi mama ei au trebuit să coboare, ceea ce a dus la o avalanşă de bezele între pitice. Chicoteau, îşi făceau cu mâna şi îşi trimiteau pupici din tot sufletul. "Ne vedem mâineeeee, te puuup, paaaaa", repetau necontenit. Părinţii zâmbeau puţin fâstâciţi de inocentele lor manifestări. La un moment dat, tatăl a comentat in glumă: "Hai, să puneţi mâna să vă scrieţi!". Nu m-am putut abţine să nu zâmbesc...larg. Gândurile mi-au fugit când eram şi eu în clasa a V-a şi nedespărţită de colega şi sora mea de botez (adică fusesem botezate în aceeaşi apă)! Fiecare din noi era câte o Sailor ( Sailor Moon ), făceam o groază de tâmpenii şi consideram că prietenia noastră va dura pentru totdeauna. Aveam şi un obicei zilnic: în fiecare după-amiază, la o anumită oră, ieşeam pe balcon şi comuni...