(ptiuuu....)
Am mai dus-o aşa o lună. Am ajuns două tabere, noi două, ei doi, nemulţumirile se adânceau.....dar uite că nu mai ştiu de ce.
Aaaaa....o problemă a fost că le-a dispărut o oală de la set. Ei cărau într-una mâncare la serviciu, vase, tacâmuri şi s-au trezit că nu le mai iese o oală la inventar! Şi au insistat să le spun ce am făcut cu oala lor, cu promisiunea că nu se vor supăra....dar să recunosc ce am făcut. Acum....eu mă mutasem cu o dubă, înţelegeţi că aveam şi oale la mine. Tipul a venit cu minunata explicaţie: am gătit, am ars oala şi am aruncat-o, de frică!
OMG, OMG, OMG!!!! M-a lăsat fără replică, nu i-am mai spus că ştiu că mi-a şterpelit încărcătorul de telefon (se plângea că nu-l mai găseşte, apoi s-a potolit după ce mi-a dispărut mie şi l-a descoperit la el în cameră). Buuun.
Faza e că mi-am adus şi eu prietenul în Bucureşti! Planul era să evadăm cât mai repede, toţi trei, în altă casă. De data asta, am avut grijă ca baba să nu mai calce în apartament, aşa că nu mi-a dibuit prietenul. Oricum, niciun folos, deja cu ciudăţeii nu mai vorbeam, abia aşteptau să ne mutăm. Pentru noi, săracii, a început chinul, cu dormitul pe podea, că eram trei într-o cameră. Şi ăştia plecau dimineaţa la serviciu, călcau pe noi şi trânteau toate uşile, nu care cumva să dormim mai mult.
Faza cea mai tare a fost când şi-au cumpărat maşină de spălat......doar nu era s-o folosească tot pe a mea, din moment ce nu mai vorbeam. Deci şi-au cumpărat maşină.....şi au probat-o la 5 dimineaţa. Jur! M-am trezit super speriată, ziceai că dorm pe aeroport şi că decolează un avion. Cretine fiinţe!
După căutări timp de o lună, am găsit a zecea casă! Apartament cu trei camere, chirie decentă, proprietari normali. Şi ne-am mutat toţi trei, aşa cum mi-am dorit. De data asta, am folosit un camion!!!! Am făcut anul aici, ne simţim foarte bine. Numai atât mai am de spus: a doua zi după ce ne-am mutat, cretineii m-au sunt, reclamând faptul că le-am luat tacâmurile! nu le mai găseau nici p'alea. A trebuit să le facem o vizită, să le arătăm ce am luat noi (adică nimic din ce le aparţinea) şi am încheiat şi acest capitol nefericit.
Doamne....după atâtea amintiri scoase de la naftalină, pe care le-am retrăit acum, că vi le-am împărtăşit, jur că mă simt al naibii de obosită!
Am mai dus-o aşa o lună. Am ajuns două tabere, noi două, ei doi, nemulţumirile se adânceau.....dar uite că nu mai ştiu de ce.
Aaaaa....o problemă a fost că le-a dispărut o oală de la set. Ei cărau într-una mâncare la serviciu, vase, tacâmuri şi s-au trezit că nu le mai iese o oală la inventar! Şi au insistat să le spun ce am făcut cu oala lor, cu promisiunea că nu se vor supăra....dar să recunosc ce am făcut. Acum....eu mă mutasem cu o dubă, înţelegeţi că aveam şi oale la mine. Tipul a venit cu minunata explicaţie: am gătit, am ars oala şi am aruncat-o, de frică!
OMG, OMG, OMG!!!! M-a lăsat fără replică, nu i-am mai spus că ştiu că mi-a şterpelit încărcătorul de telefon (se plângea că nu-l mai găseşte, apoi s-a potolit după ce mi-a dispărut mie şi l-a descoperit la el în cameră). Buuun.
Faza e că mi-am adus şi eu prietenul în Bucureşti! Planul era să evadăm cât mai repede, toţi trei, în altă casă. De data asta, am avut grijă ca baba să nu mai calce în apartament, aşa că nu mi-a dibuit prietenul. Oricum, niciun folos, deja cu ciudăţeii nu mai vorbeam, abia aşteptau să ne mutăm. Pentru noi, săracii, a început chinul, cu dormitul pe podea, că eram trei într-o cameră. Şi ăştia plecau dimineaţa la serviciu, călcau pe noi şi trânteau toate uşile, nu care cumva să dormim mai mult.
Faza cea mai tare a fost când şi-au cumpărat maşină de spălat......doar nu era s-o folosească tot pe a mea, din moment ce nu mai vorbeam. Deci şi-au cumpărat maşină.....şi au probat-o la 5 dimineaţa. Jur! M-am trezit super speriată, ziceai că dorm pe aeroport şi că decolează un avion. Cretine fiinţe!
După căutări timp de o lună, am găsit a zecea casă! Apartament cu trei camere, chirie decentă, proprietari normali. Şi ne-am mutat toţi trei, aşa cum mi-am dorit. De data asta, am folosit un camion!!!! Am făcut anul aici, ne simţim foarte bine. Numai atât mai am de spus: a doua zi după ce ne-am mutat, cretineii m-au sunt, reclamând faptul că le-am luat tacâmurile! nu le mai găseau nici p'alea. A trebuit să le facem o vizită, să le arătăm ce am luat noi (adică nimic din ce le aparţinea) şi am încheiat şi acest capitol nefericit.
Doamne....după atâtea amintiri scoase de la naftalină, pe care le-am retrăit acum, că vi le-am împărtăşit, jur că mă simt al naibii de obosită!
Comentarii
Trimiteți un comentariu