(postare iniţială: 14 Nov 2007)
Specialiştii spun: "Compromisul este cheia unei relaţii de succes"; aşa povestesc şi oamenii care filozofeză despre iubire, dragoste, relaţii de durată. Omenirea încearcă să gasească combinaţia exactă a "cifrului" unei relaţii, pentru ca odată uşa deschisă, să se poată "bucura" de dragoste necondiţionată, încredere, sprijin, înţelegere, satisfacţie şi....ce s-o mai afla prin "seiful" relaţiei aproape perfecte.
Dar cine vorbeşte despre compromisurile care se fac atunci când vine vorba despre latura sexuală a relaţiei? Câţi dintre noi ne manifestăm oare aşa cum ne dorim? Câţi primim ce vrem? Şi, în cazul în care lucrurile nu merg aşa cum ne dorim., câţi facem compromisuri şi câţi căutăm.....un alt "seif"?
Noi, femeile, considerăm că facem cele mai multe compromisuri, mai ales de când cu transformarea în "de trei ori femeie"; problemele de serviciu sau cele legate de îndeletnicirile cotidiene trebuie date uitării, dacă vrem să ne păstrăm bărbaţii. Aceştia sunt în continuare priviţi ca nişte copii care trebuie să aibă mereu o "jucărie" de care să nu se plictisească. În consecinţă, nu contează că ne doare capul, că suntem obosite, că nu avem chef.....trebuie să fim mereu proaspete, pline de imaginaţie, sexualitate şi feminitate pentru bărbaţii noştri. Considerăm că facem compromisuri şi când e vorba de "amănuntele" unei relaţii sexuale; bărbaţii au nevoi diverse şi femeile, din motive ca evitarea rutinei în pat, a "migrării" bărbatului în patul alteia etc, acceptă propuneri mai mult sau mai puţin "confortabile".Şi mă refer, bineînţeles, la poziţiile sexuale, la acceptarea şi folosirea unui limbaj aproape obscen, la folosirea jucăriilor erotice şi a unor practici ce ţin de diversitatea sexuală. În anul 2007 nu pare nimic deosebit ceea ce spun, dar să nu uităm că sunt destule femei urmărite de prejudecăţi implementate de părinţi ("trebuie să fii fată cuminte"), de grupul social ("dacă faci nu ştiu ce, eşti prostituată"), de percepţia asupra propriei persoane ("sunt urâtă, grasă, neatrăgătoare"), de schimbarea statutului social ("sunt deja căsătorită, sunt mamă"). Sunt femei care se simt libere în privinţa sexualităţii şi consideră că acceptarea oricărei propuneri, într-o relaţie, nu presupune compromis; sunt femei care acceptă o propunere doar de frica de a nu pierde persoana iubită; sunt femei care refuză de la bun început orice compromis ce implică oferirea de plăcere sexuală, considerând nedemn sau nepotrivit acest lucru.
Bărbaţii....despre ei ştim că nu se dau în lături de la nimic. Nu cred că vei auzi vreodată vreun bărbat spunând: "nu face asta, nu e demn de tine". Şi ei au prejudecăţi, dar legate de lipsa de prejudecăţi la o femeie.
Dacă stăm bine să ne gândim...unii bărbaţi chiar fac compromisuri când e vorba de sex, şi anume atunci când sunt interesaţi cu adevărat. Nu de puţine ori am auzit de bărbaţi care apreciază mai mult personalitatea unei femei, ceea ce însemnă ea în viaţa lor, şi au lăsat pe plan secund instinctele care li se trezesc în urma vizionării unui film porno, de exemplu. Există încă bărbaţi care înţeleg oboseala partenerei, lipsa de chef, timiditatea (nu neapărat frigiditatea) de a încerca mereu ceva nou şi divers. Sunt bărbaţi care, oricât de mult ar dori o femeie, dacă sunt interesaţi de ea cu adevărat, acceptă "nu sunt pregătită încă să ma culc cu tine" şi aşteaptă, fără a se consola între timp cu altcineva. Sunt bărbaţi care aşteaptă 9 luni până să poata avea iar o relaţie sexuală (da, mă refer la cei ale căror soţii/prietene care aşteaptă un copil). Sunt bărbaţi care respectă fidelitatea într-o relaţie la distanţă. Eu consider că tot compromisuri legate de sex sunt şi acestea.
Recunosc că în prima parte a articolului am tratat femeile ca pe nişte victime ale plăcerilor necontrolate ale bărbaţilor. Ideea e că aşa se văd unele din ele. Asta nu înseamnă că nu sunt femei care, dacă nu sunt satisfăcute sexual, nu se orientează către altcineva, indiferent de atu-urile persoanei de alături. Nu înseamnă că nu sunt femei care au o gândire aproape masculină când e vorba de cerere şi ofertă în pat.
Dar deh, tot specialştii spun că sexul reprezintă mai mult de 80% într-o relaţie.
Specialiştii spun: "Compromisul este cheia unei relaţii de succes"; aşa povestesc şi oamenii care filozofeză despre iubire, dragoste, relaţii de durată. Omenirea încearcă să gasească combinaţia exactă a "cifrului" unei relaţii, pentru ca odată uşa deschisă, să se poată "bucura" de dragoste necondiţionată, încredere, sprijin, înţelegere, satisfacţie şi....ce s-o mai afla prin "seiful" relaţiei aproape perfecte.
Dar cine vorbeşte despre compromisurile care se fac atunci când vine vorba despre latura sexuală a relaţiei? Câţi dintre noi ne manifestăm oare aşa cum ne dorim? Câţi primim ce vrem? Şi, în cazul în care lucrurile nu merg aşa cum ne dorim., câţi facem compromisuri şi câţi căutăm.....un alt "seif"?
Noi, femeile, considerăm că facem cele mai multe compromisuri, mai ales de când cu transformarea în "de trei ori femeie"; problemele de serviciu sau cele legate de îndeletnicirile cotidiene trebuie date uitării, dacă vrem să ne păstrăm bărbaţii. Aceştia sunt în continuare priviţi ca nişte copii care trebuie să aibă mereu o "jucărie" de care să nu se plictisească. În consecinţă, nu contează că ne doare capul, că suntem obosite, că nu avem chef.....trebuie să fim mereu proaspete, pline de imaginaţie, sexualitate şi feminitate pentru bărbaţii noştri. Considerăm că facem compromisuri şi când e vorba de "amănuntele" unei relaţii sexuale; bărbaţii au nevoi diverse şi femeile, din motive ca evitarea rutinei în pat, a "migrării" bărbatului în patul alteia etc, acceptă propuneri mai mult sau mai puţin "confortabile".Şi mă refer, bineînţeles, la poziţiile sexuale, la acceptarea şi folosirea unui limbaj aproape obscen, la folosirea jucăriilor erotice şi a unor practici ce ţin de diversitatea sexuală. În anul 2007 nu pare nimic deosebit ceea ce spun, dar să nu uităm că sunt destule femei urmărite de prejudecăţi implementate de părinţi ("trebuie să fii fată cuminte"), de grupul social ("dacă faci nu ştiu ce, eşti prostituată"), de percepţia asupra propriei persoane ("sunt urâtă, grasă, neatrăgătoare"), de schimbarea statutului social ("sunt deja căsătorită, sunt mamă"). Sunt femei care se simt libere în privinţa sexualităţii şi consideră că acceptarea oricărei propuneri, într-o relaţie, nu presupune compromis; sunt femei care acceptă o propunere doar de frica de a nu pierde persoana iubită; sunt femei care refuză de la bun început orice compromis ce implică oferirea de plăcere sexuală, considerând nedemn sau nepotrivit acest lucru.
Bărbaţii....despre ei ştim că nu se dau în lături de la nimic. Nu cred că vei auzi vreodată vreun bărbat spunând: "nu face asta, nu e demn de tine". Şi ei au prejudecăţi, dar legate de lipsa de prejudecăţi la o femeie.
Dacă stăm bine să ne gândim...unii bărbaţi chiar fac compromisuri când e vorba de sex, şi anume atunci când sunt interesaţi cu adevărat. Nu de puţine ori am auzit de bărbaţi care apreciază mai mult personalitatea unei femei, ceea ce însemnă ea în viaţa lor, şi au lăsat pe plan secund instinctele care li se trezesc în urma vizionării unui film porno, de exemplu. Există încă bărbaţi care înţeleg oboseala partenerei, lipsa de chef, timiditatea (nu neapărat frigiditatea) de a încerca mereu ceva nou şi divers. Sunt bărbaţi care, oricât de mult ar dori o femeie, dacă sunt interesaţi de ea cu adevărat, acceptă "nu sunt pregătită încă să ma culc cu tine" şi aşteaptă, fără a se consola între timp cu altcineva. Sunt bărbaţi care aşteaptă 9 luni până să poata avea iar o relaţie sexuală (da, mă refer la cei ale căror soţii/prietene care aşteaptă un copil). Sunt bărbaţi care respectă fidelitatea într-o relaţie la distanţă. Eu consider că tot compromisuri legate de sex sunt şi acestea.
Recunosc că în prima parte a articolului am tratat femeile ca pe nişte victime ale plăcerilor necontrolate ale bărbaţilor. Ideea e că aşa se văd unele din ele. Asta nu înseamnă că nu sunt femei care, dacă nu sunt satisfăcute sexual, nu se orientează către altcineva, indiferent de atu-urile persoanei de alături. Nu înseamnă că nu sunt femei care au o gândire aproape masculină când e vorba de cerere şi ofertă în pat.
Dar deh, tot specialştii spun că sexul reprezintă mai mult de 80% într-o relaţie.
Comentarii
Trimiteți un comentariu