(şi asta a fost publicată pe fostul blog, am uitat să o transfer aici!!!)
Astăzi am bântuit prin zona Lipscani (este vorba despre un bântuit din 18 mai 2009!)....vreo 4 ore. La un moment dat, am ajuns în dreptul unui magazin cu aspect învechit şi cu vitrina ticsită cu tuburi, sticluţe cu diverse soluţii. Eeee.....şi mi-am adus aminte de ce făceam acum 3-4 ani.
"Cotidianul" îşi lansa campania "Citeşte o carte" (parcă aşa era). Şi oamenii aveau nevoie de un promo. Aşa că a angajat casa de producţie la care lucram să facă un spot de promovare. Aveam nevoie de un chioşc de ziare, pentru filmare. După 2 zile de negocieri, am reuşit să-l conving pe nenea de la firma distribuitoare de presă să ne lase să ne facem de cap în chişcul situat la Universitate, pe trotuarul de lângă spitalul Colţea (chioşcul nu mai este, în prezent).
Bun....ideea era ca Ioan T. Morar (known as Biju') să stea în chioşc şi să ofere trecătorilor (figuraţie) cărţi. Ulterior, aceştia se aşezau, fascinaţi, pe băncile (închiriate de la terasa "La motoare") de lângă chioşc şi începeau să citească
Exista o problemă: chioşcul era decorat cu afişe şi ambalaje de ţigări, lipite de geamuri cu scotch. Mie mi-a revenit, aşadar, o nouă misiune importantă: să curăţ geamurile!!!
În dimineaţa stabilită pentru filmare, subsemnata, înarmată cu soluţii şi lavete, m-am prezentat pe trotuarul cu pricina....la 7 dimineaţa. Şi, cu ajutorul fetelor de la chioşc, am început marea debarasare: dezlipit chestiile lipicioase, frecat geamuri cu lavete, râcâit scotch-ul cu unchiile, cu perii.....timp în care mă rugam să nu treacă cineva cunoscut
După vreo două ore de muncă asiduă, nu se cunoştea nimic! Scăpasem de afişe şi ambalaje, dar rămăseseră super dâre. Văzând că ustensilele cu care mă înarmasem erau ineficiente, am plecat disperată să caut noi soluţii de curăţat. Aşa am ajuns pe Lipscani, la magazinul mai sus pomenit. Am cumpărat, la recomandarea vânzătorului, tot felul de substanţe şi soluţii şi m-am întors la râcâit!
Pe scurt.....am prestat vreo 4 ore pe trotuarul de la Universitate (sună aiurea, ştiu), pentru ca Morar să dea bine încadrat de geamurile chioşcului din care urma să covingă lumea că e timpul să pună mâna pe carte!
Atât de mult mi-a plăcut experienţa, încât o dădusem uitării, până azi, când am revăzut magazinul cu pricina şi mi-a revenit memoria.
Cine s-a umilit de "dragul" job-ului, să ridice mâna!
Astăzi am bântuit prin zona Lipscani (este vorba despre un bântuit din 18 mai 2009!)....vreo 4 ore. La un moment dat, am ajuns în dreptul unui magazin cu aspect învechit şi cu vitrina ticsită cu tuburi, sticluţe cu diverse soluţii. Eeee.....şi mi-am adus aminte de ce făceam acum 3-4 ani.
"Cotidianul" îşi lansa campania "Citeşte o carte" (parcă aşa era). Şi oamenii aveau nevoie de un promo. Aşa că a angajat casa de producţie la care lucram să facă un spot de promovare. Aveam nevoie de un chioşc de ziare, pentru filmare. După 2 zile de negocieri, am reuşit să-l conving pe nenea de la firma distribuitoare de presă să ne lase să ne facem de cap în chişcul situat la Universitate, pe trotuarul de lângă spitalul Colţea (chioşcul nu mai este, în prezent).
Bun....ideea era ca Ioan T. Morar (known as Biju') să stea în chioşc şi să ofere trecătorilor (figuraţie) cărţi. Ulterior, aceştia se aşezau, fascinaţi, pe băncile (închiriate de la terasa "La motoare") de lângă chioşc şi începeau să citească
Exista o problemă: chioşcul era decorat cu afişe şi ambalaje de ţigări, lipite de geamuri cu scotch. Mie mi-a revenit, aşadar, o nouă misiune importantă: să curăţ geamurile!!!
În dimineaţa stabilită pentru filmare, subsemnata, înarmată cu soluţii şi lavete, m-am prezentat pe trotuarul cu pricina....la 7 dimineaţa. Şi, cu ajutorul fetelor de la chioşc, am început marea debarasare: dezlipit chestiile lipicioase, frecat geamuri cu lavete, râcâit scotch-ul cu unchiile, cu perii.....timp în care mă rugam să nu treacă cineva cunoscut
După vreo două ore de muncă asiduă, nu se cunoştea nimic! Scăpasem de afişe şi ambalaje, dar rămăseseră super dâre. Văzând că ustensilele cu care mă înarmasem erau ineficiente, am plecat disperată să caut noi soluţii de curăţat. Aşa am ajuns pe Lipscani, la magazinul mai sus pomenit. Am cumpărat, la recomandarea vânzătorului, tot felul de substanţe şi soluţii şi m-am întors la râcâit!
Pe scurt.....am prestat vreo 4 ore pe trotuarul de la Universitate (sună aiurea, ştiu), pentru ca Morar să dea bine încadrat de geamurile chioşcului din care urma să covingă lumea că e timpul să pună mâna pe carte!
Atât de mult mi-a plăcut experienţa, încât o dădusem uitării, până azi, când am revăzut magazinul cu pricina şi mi-a revenit memoria.
Cine s-a umilit de "dragul" job-ului, să ridice mâna!
Comentarii
Trimiteți un comentariu