Dragoste si zambet

Nu stiu daca sunt inspirata de foame. As manca ceva bun dar, ca de obicei, nu am nimic in frigider. Si trebuia sa gatesc, dar acum e tarziu. Ce sa mananc?? Cred ca voi face clatite, macar atat, macar pentru dulceata delicioasa pe care o am in frigider. Iamiiii:) Cum spuneam, foamea ma inspira sa aberez putin despre ce am descoperit hoinarind cu orele pe teren cum altfel decat....flamanda! Pe primul loc ar fi covrigeii Luca. Sunt deliciosi, altfel decat cei standard cu sare si susan. Astia au ciocolata, mere cu scortisoara sau masline dupa pofta inimii! Iar supremul e Luca traditional: o feliuta de sunca presata asortata cu o feliuta de cascaval si impreuna rulate intr-un delicios aluat presarat cu mac. Apoi imi vin in minte merdenelele, fata de care am dezvoltat o...mica dependenta! Si croissantele cu ciocolata, cornuletele cu gem sau strudele cu fructe. Iar pentru o zi de weekend, incerc sa-mi fac drum spre Lipscani. Acolo pot savura o lipie presarata cu carne de vita, cartofi, ...

Intre serviciu si casa imi place sa mai fie ceva. E cam trist ca in fiecare zi, dupa 10 ore de munca, sa te refugiezi fix intre peretii micutei locuinte. Si iesitul in oras, daca il faci prea des, se banalizeaza. Asa e la mine, simt nevoia sa schimb des "aromele". E adevarat, nu-mi iese mereu,  de obicei ma condimentez cu un tur de magazine sau un suc. Acum doua seri, al meu mi-a facut o surpriza: m-a dus la teatru! Da, eu cam trebuie sa fiu dusa, pentru ca fac mai mereu ce trebuie si cam uit sa fac ce-mi place. Asadar, am fost la teatrul "Constantin Tanase", unde au spectacole de varietati. Mai tineti minte emisiunile la care ne uitam de Revelion? Cu scenete comice, cantece, dansuri etc? Cam asta e teatrul de revista. A fost minunat, m-am simtit ca si cum as fi participat la emisiunile la care ma uitam cand eram mica, emisiuni care mi-au ramas la suflet. Recomand spectacolul "Veselia nu-i in criza", asa cum ne-a fost si noua recomandat, te face sa uiti d...

Fiecare a spus macar o data: "daca nu as fi facut asta/nu as fi mers acolo/nu as fi ales asa, cine stie ce s-ar fi intamplat". Efectul de domino al coincidentelor este, uluitor, spun eu. Chiar ieri am experimentat din nou ce inseamna sa ai "noroc chior", sa fii "victima" hazardului sau, de ce nu, sa simti ca "cineva, acolo sus, te iubeste". PARTEA I: Hello, maine lucrezi! Tot asteptam o zi libera, sa-mi vad de planurile mele, sa ies din Bucuresti, sa caut cai verzi pe pereti! Si acea zi a fost ieri, miercuri. Sau cel putin asa credeam :) Asa ca marti seara nu am avut niciun stres sa ies, nu am cautat subiecte pentru a doua zi, nimic! Pe la 22.00 ma suna o colega, avea nevoie de ceva si m-a facut sa deschid mail-ul. Soc si groaza, figuram in sumar ca lucrez miercuri! Am sunat-o pe sefa'mea, ca eu sunt libera, ca nu am ce cauta la munca. "Sorry, cred ca te-ai luat dupa programul vechi, dar stii ca eu l-am refacut si vi l-am trimis pe m...

Tot mai des ne este dat să auzim la ştiri că fast foodurile fac ravagii şi în rândul nostru, că ne-am dat la hamburgeri şi cartofi prăjiţi mai ceva ca americanii şi că am cam luat-o pe calea obezităţii. Dar mai este oare de mirare, când mersul la Mac, de exemplu, e devenit o tradiţie în aproape fiecare familie?  De ce să te "chinui" să te joci inteligent cei mici, sa-i pui să facă mişcare cu adevărat, să te tăvăleşti pe iarbă sau prin nisip alături de ei, când este mult, mult mai lejer să-i arunci între nişte bile de plastic colorate sau să se dea pe topogane, în timp ce îndeşi în ei o tonă de calorii sub formă de "masă fericită" ??? În concediu am stat la o cabană din Parcul Naţional Retezat. În curte erau un leagăn de lemn şi câteva jucării de plastic, în rest natură:) Cabanierul ne-a povestit că a venit o familie cu un copil, pentru a petrece câteva zile în aer curat. Oamenii s-au uitat în stânga, s-au uitat în dreapta şi au întrebat: "dar loc de joacă nu ...

Sunt într-o lipsă acută de timp...prostii! Sunt într-o stare de amorţeală, de nu am chef ieri, azi şi mâine de nu mai pot. Timpul trece prea repede iar eu...parcă nu mai am chef să încerc să ţin pasul. Sufăr. De depresie post-concediu :( Altfel nu se explică cum de m-am întors la muncă şi visez la mare, la plajă, la munţi, la o căsuţă cu gărduleţ şi un petec de iarbă verde. Cum m-am întors, am avut parte de multe duşuri reci. De exemplu, acum câteva zile am participat la un marş al sirienilor, care protestează faţă de regimul din ţara lor. După controverse cu şeful jandarmilor care-i însoţea, şi care m-a apostrofat că eu îi întârzii marşul pe motiv că l-am rugat 2 minute, ca să intru în direct, am avut parte şi de jigniri din partea unui şofer dus cu capul. Idiotul claxona disperat, că nu putea pleca de pe loc din cauza sirienilor, deşi jandarmii i-au făcut semn să aştepte puţin, până trece toată lumea - era vorba de 2-3 minute. Şi atunci, m-a găsit pe mine ţap ispăşitor, că tot tr...

Astazi am esuat din nou in incercarea de a-mi schimba culoarea pielii! De o luna fug dupa soare si el de mine! De vina ar fi, inainte de toate, serviciul! Mi-a acaparat tot timpul, asa cum facea odinioara. S-au dus trezitul la pranz, seara in fata televizorului si postarile nocturne pe blog :(  Acum trezirea se da la cel tarziu 7, iar acasa ajung, cel mai devreme, la 7 seara...dar zob. O alta piedica e vremea, normal. Care a complotat cu serviciul meu cel acaparator, astfel incat, atunci cand sunt libera, ploua de rupe, iar cand lucrez e super cald si soare si toata lumea merge la plaja. Weekend-ul trecut a fost un timp perfect pentru bronzat. Stiu asta pentru ca eu am lucrat! Nu-i bai, am fost si eu pe teren cu treaba, dar sa fac material cu canicula! M-a luat si pe mine soarele....pe brate si putin decolteu...cel mai bine se vede daca imi iau un maieut pe mine :D Weekendul asta am fost libera. Abia asteptam, dupa 2 saptamani de rupere. Mi-am facut tot felul de planuri, re...

Am fost la un pas de a renunţa la Kaliakra, pentru că se făcuse 7 seara şi luasem decizia să ne întoarcem în Bucureşti - din lipsă de cazare. Mă bucur că nu am făcut-o. De fiecare dată când văd marea mă simt de parcă e prima dată. Dar aşa cum am văzut-o din Kaliakra.....never happened. Capul Kaliakra este o rezervaţie naturală - vorbim de o stâncă de vreo 60 de metri înălţime (o parte fiind în mare), ce păstrează ruinele unei cetăţi, o chestie militară, un muzeu în stâncă, o capelă şi, cum altfel, maci şi multe alte flori minunate. Iar dincolo de ea e marea -                                                        minunată, imensă, cu nuanţe de verde şi albastru, întrerupte pe alocuri de curenţii care se văd ca nişte dâ...