,,Doctorul i-a spus că o așteaptă peste o săptămână. Nu era o intervenție grea, dar îi dădea emoții. Trebuia să se interneze într-un spital de stat, era pentru prima dată, așa că a întrebat despre ,,condiții,,. I s-a spus să nu își aibă așteptări, secția de ginecologie nu era pe lista pentru renovări. Pasul următor a fost să-și facă programare la epilat! A ales seara dinaintea intervenției, voia să arate bine, să nu aibă vreo jenă. Și nici teamă. Pe drum spre spital s-a machiat, așa cum făcea în fiecare dimineață. Doar că acum nu mergea la serviciu, ci la spital. Nu conta, voia să arate bine atunci când se va privi în oglindă. Spitalul nu arăta așa de rău precum își imaginase. Condițiile erau acceptabile, i-a mai venit inima la loc! Când a fost dusă în blocul operator, s-a văzut înconjurată de mai multe persoane. Îi puneau întrebări, răspundea mecanic, știa că va adormi în câteva clipe de la anestezie. Se felicita în sinea ei că s-a epilat, a fost ultimul gând conștient! Când s...
să zâmbim, să povestim, să ne aducem aminte...cam asta-i ideea