Intamplarea asta a avut loc acum vreo doua luni, cred. Atunci m-am umplut de indignare si mahnire, acum pot sa scriu detasat. Dar tot ma doare, pentru ca i s-a intamplat unei persoane atat de draga mie. Bunica mea a stat o luna si jumatate intr-un spital din Cluj. Problemele de sanatate au tinut-o departe de noi, de casa, de tot ce ii e atat de familiar. Am vorbit aproape zilnic la telefon si i-am facut o vizita surpriza atunci cand am avut putin liber. Mi-a povestit despre prietenele pe care si le-a facut acolo, in spital, impartind aceeasi camera micuta, acelasi culoar in spital, aceeasi mancare de regim. Mi-a povestit despre frumoasele flori din Gradina Botanica, unde se plimba zilnic, despre strazile curate din Cluj, despre sedintele de tratamente. In ultimele doua saptamani de spitalizare, insa, ajunsese sa numere zilele pana la externare si imi mai spunea insa ceva : "abia astept sa vin la tine, sa stau in gradina casei tale"... Asa ne-am amagit doua saptamani, eu pov...
să zâmbim, să povestim, să ne aducem aminte...cam asta-i ideea