Dragoste si zambet

Am lipsit un an de zile, mai bine. Pretexte au fost destule: sunt la munca, sunt obosita, mi-e somn, am treaba, nu am chef, nu stiu, trebuie sa ma documentez, ma dor ochii, ma doare capul, prefer o comedie....Si nu am mai scris nimic, desi as fi avut despre ce. Acum trag linie. A fost prea mult, prea intens, prea haotic, obositor, cateodata inutil si penibil. M-am intors, dar nu stiu pana cand. Probabil pana cand voi incepe iar sa alerg timpul.

S-a mai nascut un vis. Sau o viziune? De la aerul "de tara" mi se trage:) Astept cu nerabdare primavara, sa alunge vantul taios si amenintarea fulgilor. M-am saturat sa stau in weekend in casa, vreau afara. Vreau sa stau numai cu mainile in pamant, sa plantez flori cum are bunica, seminte de iarba, pomi, copaci... O gradina care prinde contur, deocamdata, in mintea mea.

A fost un an lung si complicat. Si nu pot inca sa-i fac bilantul, desi s-a terminat pana si anul la chinezi si am trecut de la dragon la sarpe. Mai sunt multe de pus la punct, dar primul pas a fost facut: am prins radacini! Acum vreo sapte ani imi spuneam ca daca reusesc sa ma angajez in Bucuresti, va fi bine, voi prinde radacini. M-am angajat, dar pe urma am stat trei luni pe tusa. Mi-am zis apoi ca e nevoie de mai mult. De ani de munca, de fuga dupa stabilitate, de un strop de noroc si curaj! Paznicul de pe colina si vecinii :) asteptam primavara !