Am reuşit să mai ajung, în sfârşit, la cinema. M-am dus să văd "Alice in Wonderland" în format 3D, la IMAX în AFI Cotroceni. Mi-era dor de o poveste şi, în plus, eram foarte curioasă să văd un film pe magnificul ecran cât juma' de stadion, aşa cum s-a scris în presă. În realitate, nu e atât de mare, dar e impresionant. Filmul merită văzut, clar, la IMAX în format 3D. E un fel de realitate virtuală, acţiunea e proiectată în aşa fel încât ai impresia că eşti printre personaje, că te apropii sau, din contră, te îndepărtezi de ele! Au fost multe momente în care, pe scaun fiind, mă dădeam când spre stânga, când spre dreapta, ca să nu mă lovească ceva, deşi totul era la nivel de iluzie optică! La final apare un fluture zburând, toţi eram cu mâna pe sus să-l atingem, atât de reale par unele faze! Singurul neajuns este subtitrarea, te ameţeşte, dar eşti atenţionat dinainte că este în format 2D. Fiind vorba despre o poveste, nu a fost nevoie de o engleză în termeni special...
să zâmbim, să povestim, să ne aducem aminte...cam asta-i ideea